Primele discuții cu scoțienii sau cum să zâmbești frumos în engleză

Ne-am dus la magazinul din apropiere să cumpărăm o tigaie, cârlige de rufe, o mătură, un mop, farfurii, soluții de curățat și alte nimicuri gospodărești. Știind că în general nu cheltuie prea mult, Mihai a luat cu el doar 45 de lire. Cardul a rămas, desigur, acasă. Cumpărăturile au costat 47 de lire. Vânzătoarea, scoțiană din tată în fiică, foarte amabilă, ne-a spus pe limba ei:

-Dcplfmkexuhytsjn…

-Ă?

Mihai, cu lecția deja învățată, și-a întins gâtul peste monitorul fetei și s-a uitat la total. Am renunțat la “ceva bun pentru Bruno” și am adus cumpărăturile la 45 de lire. Am salutat cu un zâmbet larg, ni s-a răspuns la fel, plus un xgodnjsijfcz… și am plecat, îngrozită de felul în care vorbesc scoțienii.

La supermarket am comunicat în același fel cu fata de la casă. Ea ne-a vorbit în păsăreasca scoțiană strecurată printre dinți, noi ne-am uitat pe bon, unde scria că am beneficiat de o mică reducere datorită faptului că am făcut cumpărături de 30 de lire. I-am zâmbit cât m-am priceput de bine, Mihai i-a spus mulțumesc în engleză și am plecat.

În prima zi de după sosirea lui Bruno am comunicat cu trei scoțieni. Nu îl mai aveam pe Mihai lângă mine, să îmi traducă sau măcar să ciripească și el ceva neinteligibil. Am coborât cu câinele în scara blocului. La intrarea care îmi este mai la îndemână, un domn ținea strâns de lesă unui cățeluș care adulmeca iarba de afară. Omul a mormăit vreo două propoziții din care nu am înțeles nici măcar un cuvânt. Noroc că limbajul semnelor este universal. Mi-a arătat ușa de la cealaltă ieșire. Am spus ok și m-am îndreptat către ea.

Pe la jumătatea terenului înverzit ne-am întâlnit cu o doamnă. Englezoaică și ea, dacă mă iau după zâmbetul larg, părul roșcovan și silueta nu tocmai de vis. S-a uitat spre câine, apoi la mine. A zâmbit. I-am zâmbit și eu. Comunicare mai mult decât elocventă.

La întoarcere, în ușa blocului, un tânăr cu brațele pline de pachete. M-a privit în ochi, mi-a ciripit multe, multe cuvinte strecurate printre dinți și mi-a făcut semn să intru. Obișnuită deja să “vorbesc” limba scoțiană, am zâmbit și i-am făcut semn către câine. A dat iar din cap, arătând că nu îl deranjează dacă îl atinge Bruno în treacăt. Am intrat grăbită și am încheiat conversația cu un elegant “thanks”.

Duminică la prânz, în a doua zi de după sosirea mea în Scoția, ne-a bubuit cineva în ușă. Nu așteptam pe nimeni, dar nici nu se cuvenea să țin omul la ușă, indiferent cine ar fi fost. M-am uitat pe vizor. Un domn la vreo 50 de ani, cu ochelari și brațele pline de acte. După ce am deschis, am observat că avea și o legitimație agățată de gât. Omul primăriei.

-Cip, cirip, cip, cirip, cip, cirip… vreme de trei minute a trăncănit fără oprire. Dacă mi-ar fi vorbit un extraterestru probabil aș fi înțeles mai multe.

-I don’t understand.

Convins că sunt singurele cuvinte englezești pe care le cunosc, omul a deschis gura mai larg, a dat deoparte ciripeasca scoțiană și m-a întrebat ce naționalitate sunt. După ce i-am spus că sunt româncă, a cotrobăit prin acte și mi-a arătat un paragraf scris în limba română. Trebuia doar ca noul chiriaș să își scrie numele într-un registru.

Nu a mai fost nevoie să mă obosesc. Mihai a coborât din dormitor, în chiloți și cu părul vâlvoi, a salutat în ciripească, tot în această limbă a întrebat ce s-a întâmplat, a semnat și și-a luat la revedere. Mi-am luat și eu, în felul în care deja mă obișnuisem, adică afișând cel mai frumos zâmbet.

PS 1: Băiatul meu și prietenii lui ne priveau cu milă, știind că nici unul dintre noi nu stăpânește limba engleză perfect. Abia la primele întâlniri cu scoțienii, când din avalanșa de propoziții aruncată de un scoțian au înțeles doar “eggs” și “supermarket”, au priceput că limba vorbită de scoțieni nu are nici o legătură cu engleza în care eu știu să zâmbesc așa bine.

PS 2: Pentru cei care vor să ajungă în Scoția, iată și o primă lecție de limbă scoțiană. Dacă mergeți la supermarket și fata de la casă vă spune printre dinți “ndăbăg”, să știți că de fapt vrea să vă întrebe dacă aveți nevoie de sacoșă. 😀

PS 3: Între timp am mai evoluat și am reușit chiar să negociez cu niște scoțieni pentru a-mi cumpăra un aspirator la mâna a doua. Mă înțelegeau amândoi, însă bărbatul nu putea vorbi engleză, așa că îi spunea soției ce să îmi transmită, iar biata femeie se chinuia să își găsească în limba engleză cuvintele.

PS 4: Nu e cazul să vă speriați – în instituții se vorbește limba engleză. Chiar dacă accentul scoțian e nelipsit, totuși vă puteți înțelege cu ei fără probleme.