Category Archives: Copilul din mine

Am avut cândva un câine ciobănesc corb care părea să se fi născut învățat. Era atât de cuminte și de ascultător, încât niciodată nu a fost nevoie să îl cert sau să îi ofer recompense pentru ca el să se comporte exemplar. Probabil că din cauza lui mai târziu am avut atât de multe și mari pretenții de la alți câini și probabil din această cauză m-am enervat când nu m-au ascultat, când au așteptat recompense pentru a răspunde unei comenzi. Cu Bruno a fost cel mai greu. E un […]

Prinsă asupra faptului, Onix a împins urechile în lateral, semn că așteaptă laude, nu ceartă sau reproșuri, și mi-a spus: Nu, mami, eu doar le păzeam să nu le spele altul în locul tău. Jur că nu am lins nici o farfurie! O cred. Cum ar putea fi altfel, când pe fața ei nu se citește nici urmă de vinovăție? Fata mea neînfricată! Plus că, în secret, sper să se perfecționeze, ca într-o bună zi să pot spune că am scăpat definitiv de corvoada spălării vaselor. M-a dat soarele afară […]

I-am văzut cum scormoneau pământul. În priviri le strălucea foamea de nou. Curiozitatea m-a împins tot mai aproape. Mi s-a facut milă de iarba ofilită care zbura de colo-colo, aruncată fără pic de respect. Din pământul care mustea de apă a răsărit un obiect greu de identificat. Arăta ca un ou de struț. Nu am văzut niciodată unul, dar așa îmi imaginez că trebuie să fie. Culoarea îi era nedefinită. Un amestec de pământiu cu mov. De câte ori câinii îl strângeau în dinți, din el curgea o zeamă mocirlită. […]

Delicii gastronomice Ne-am amuzat ieri la masa de prânz. Am gătit mazăre. Prea puțină. Câte o porție de fiecare. Foarte bună. Concluzia discuției a fost că Vienela gătește cea mai bună mazăre, Mihai face niște fripturi de te lingi pe degete, sora mea e maestră la ciorbe, iar cumnatul gătește cea mai bună fasole. Gânduri la cafea Mi se confirmă încă o dată faptul că oamenii apreciază mai mult ceea ce scriu cu mintea decât cu sufletul. Nu-i nimic. Locul scrisorilor netrimise este aici, în casa lor caldă, ascunsă privirilor […]

Am cunoscut acum câțiva ani pe fb o doamnă, mândră posesoare de canisă de cane corso. M-a ajutat voluntar când Bruno a avut niște probleme de sănătate și pentru asta îi sunt veșnic recunoscătoare. Acolo unde medicii veterinari au eșuat, ea a găsit problema și mi-a oferit soluția. Din când în când doamna pune poze cu animalele pe care le are sau cărora deja le-a găsit stăpâni responsabili. Niciodată nu mă pot mira îndeajuns de frumusețea câinilor ei, fie că sunt gri, fie că sunt negri, fie ei masculi sau […]

Delicii gastronomice Piept de porc prăjit, mămăligă fierbinte și mujdei de usturoi. Am mâncat ca un porc, până când am simțit că mi se face rău. “Cineva să mă oprească. Numai să-ndrăznească!”, spuneam la fiecare nouă înghițitură. Gânduri la cafea Trebuie să îmi fac timp să scriu articolul la care mă gândesc de o lună, cu speranța că voi găsi persoana de care am nevoie. Mă plimb și vizitez Văd zi de zi întreaga lume grație grupului de facebook What do you see from your window? #StayAtHome. Spre surprinderea mea,

Înconjurată de tăceri asurzitoare, mă pierd printre sutele de informații care îmi bombardează creierul. Ascunsă adânc în subconștient, o întrebare nu îmi dă pace. Sătulă de șuieratul ei de sirenă, o scot la suprafață: cum vom face bani pentru a putea supraviețui până trece criza provocată de covid-19? Desigur, dacă vom supraviețui coronavirusului. Izolată în propria casă, ieșind doar în curte pentru a lăsa câinii să își golească burțile și să alerge, cu ochii pe știri de dimineață și până târziu în noapte, îmi dau seama că vor veni timpuri […]

Delicii gastronomice A descoperit Mihai niște ștrudele cu mere, un deliciu. Pentru el, căci mie nu îmi plac deloc. Prefer oricând o ciocolată cinstită. Gânduri la cafea M-am mirat și m-am rușinat când am văzut cum semenii mei goleau rafturile magazinelor. Am râs și am făcut o mulțime de glume în casă. Astăzi nu mai pot. Situația pare să se împută de la o zi la alta, de la o oră la alta. Dacă, totuși, oamenii care și-au făcut ceva provizii aveau dreptate să nu stea cu frigiderul gol? Ce […]

Mi-a fost iarna atât de grea, încât la un moment dat am crezut că nu voi mai apuca o altă primăvară. Mă izolasem de lume. Singură pe creanga mea desfrunzită, vedeam totul în cenușiu și negru, ca un doliu purtat după pofta-mi de viață pierdută, după dragostea pentru oameni, după râsul care altădată umplea zările. Știam că trebuie să îmi iau zborul, să îmi îndrept privirile către verde crud și albastru senin. Nu găseam nicăieri curajul de a-mi întinde aripile, de a rupe odată plasa care mă ținea captivă, de […]

Strâng din ochi până când ridurile devin mult mai pronunțate decât sunt în realitate. Mă orbește verdele crud care a umplut zarea. Mă orbește albastrul senin al cerului primăvăratic. Nu am nevoie să țin ochii deschiși. Imaginea mi s-a întipărit pentru totdeauna pe retină. O pot readuce la viață oricând, cu doar o clipire. “Întoarce poza, că ai lăsat copacii culcați la orizontală, de parcă încă ar dormita în iarna grea”, îmi șoptește o voce. Nu întorc nimic. Tocmai aici e farmecul. Nu vreau ca oamenii să vadă niște banali […]