Mic de înălțime, durduliu, cu păr negru și ochi strălucitori, cu râsul gata să hohotească la cel mai mic semn, grecul ne fusese multora simpatic în primele zile de după angajare. Reușea mereu să ne înveselească, să anime atmosfera încordată în care lucram toți. Nu știa multă engleză, dar cui îi păsa, atâta timp cât, prin semne și cu puținele cuvinte cunoscute, omul trezea în noi umanitatea, amintindu-ne că nu suntem roboți.
După o vreme, deși învățase cam tot ce era de învățat în fabrică, grecul ne-a arătat o parte din ingredientele care îi compuneau aluatul. Era cel mai puturos om de acolo. Nu te puteai baza pe el, căci mai mereu dispărea de pe linie sau pornea vreo discuție cu cel mai apropiat coleg, uitând să dea și din mâini, așa cum făceam toți.
Pe rând sau în cor, am început să îi cerem socoteală. Munca fizică epuizantă și prezența permanentă a șefilor scoteau din noi răutatea și egoismul. Nu îmi aduc aminte cum îl chema, probabil din cauză că toată lumea îl striga “Faster”. Îmi povestise că era născut în Creta. Își iubea țara și ne făcuse și pe noi să o iubim, să ne dorim o vacanță acolo. Cretanii trebuie să fie oameni tare buni, frumoși la suflet și plini de veselie, cu o poftă de viață nebună, îmi spuneam ori de câte ori priveam către bărbatul pe care nu te puteai supăra cu adevărat, oricât de puturos ar fi fost. Și era, jur. Iar noi strigam permanent la el: faster, faster!
Astăzi mă bucur că grecul a fost băiat finuț și nu a scos pușca la noi, să ne potolească. Tocmai am văzut un videoclip filmat undeva în Creta, în locul numit Zoniana, unde se spune că nici mafia, nici poliția nu au curaj să intre. Filmarea este din noaptea de Paști 2020. În vreme ce preotul oficiază liniștit slujba, de la câțiva metri depărtare se aud și se văd focuri de armă. Mi-e greu să îmi imaginez cum este să trăiești în asemenea condiții. Un prieten, după ce a urmărit videoclipul, mi-a spus: “Am văzut odată un documentar despre Creta. Dacă vrei suicid asistat, spune sau fă ceva steagului național al Cretei. Se va întâmpla instantaneu”.
UPDATE: O prietenă îmi spune că “Nu sunt focuri de arma. La greci se arunca cu petarde după ce preotul pronunta Hristos Anesti( Hristos a inviat). La fel si la ciprioti – am fost la slujba de înviere si la unii și la altii. In plus aprins si un foc mare.”
Nu am poze din Grecia (nu am ajuns încă pe acolo), dar vă ofer o poză din Sardinia:
Acolo ar fi fericit un anume purice