Am cunoscut acum câțiva ani pe fb o doamnă, mândră posesoare de canisă de cane corso. M-a ajutat voluntar când Bruno a avut niște probleme de sănătate și pentru asta îi sunt veșnic recunoscătoare. Acolo unde medicii veterinari au eșuat, ea a găsit problema și mi-a oferit soluția. Din când în când doamna pune poze cu animalele pe care le are sau cărora deja le-a găsit stăpâni responsabili. Niciodată nu mă pot mira îndeajuns de frumusețea câinilor ei, fie că sunt gri, fie că sunt negri, fie ei masculi sau femele, tineri sau mai puțin tineri.

Așa s-a întâmplat și acum, când pe pagina ei am văzut fotografia unei cățelușe superbe. L-am întrebat pe Mihai dacă își amintește de doamna care are canisă de cane corso. După cum mă așteptam, soțul meu chiar își amintea. L-am chemat să vadă unul dintre exemplare, o femelă a cărei frumusețe m-a dat pe spate. Am pus link mai sus spre poza ei, în caz că vreți să admirați un exemplar deosebit. Read More

Înconjurată de tăceri asurzitoare, mă pierd printre sutele de informații care îmi bombardează creierul. Ascunsă adânc în subconștient, o întrebare nu îmi dă pace. Sătulă de șuieratul ei de sirenă, o scot la suprafață: cum vom face bani pentru a putea supraviețui până trece criza provocată de covid-19? Desigur, dacă vom supraviețui coronavirusului. Izolată în propria casă, ieșind doar în curte pentru a lăsa câinii să își golească burțile și să alerge, cu ochii pe știri de dimineață și până târziu în noapte, îmi dau seama că vor veni timpuri grele. Totul se mută în online, mă încurajez. Tu ești deja bine înfiptă aici. Ai bloguri pe care poți scrie pentru a promova afacerile altora. Ai un loc al tău unde îți poți croșeta cuvintele ca să le dai lumii sub orice formă vrei.

Nu te teme. Totul va fi bine. Încurajările astea îmi dovedesc că sunt la fel de naivă ca în copilărie. Se întâmpla să fac câte o prostie. Fie luam o notă nu chiar bună, fie mă băteam cu vreun copil în fața blocului, fie nu intram în casă la ora stabilită de părinți. Știam că voi fi pedepsită. Urcam cele trei etaje cu inima bubuind de frică. Nu te teme. Totul va fi bine. I se va face milă de tine și te va ierta. Dar tata nu mă ierta niciodată înainte de Read More

Delicii gastronomice

A descoperit Mihai niște ștrudele cu mere, un deliciu. Pentru el, căci mie nu îmi plac deloc. Prefer oricând o ciocolată cinstită.

Gânduri la cafea

M-am mirat și m-am rușinat când am văzut cum semenii mei goleau rafturile magazinelor. Am râs și am făcut o mulțime de glume în casă. Astăzi nu mai pot. Situația pare să se împută de la o zi la alta, de la o oră la alta. Dacă, totuși, oamenii care și-au făcut ceva provizii aveau dreptate să nu stea cu frigiderul gol? Ce fac eu dacă decid autoritățile să închidă tot pe motiv de pandemie de coronavirus? Pe cine trimit să îmi cumpere ce îmi trebuie: “Nu, nu vreau nimic de la tesco sau lidl. Te rog să îmi iei de la magazinul polonez niște pișcoturi șprițate, ficăciori de pui și mere ionatane.”?

După ce Scoția a intrat în rândul lumii etalând rafturi goale prin magazine, am lăsat rușinea deoparte și am dat o comandă online destul de serioasă. Read More

I-am văzut cum scormoneau pământul. În priviri le strălucea foamea de nou. Curiozitatea m-a împins tot mai aproape. Mi s-a facut milă de iarba ofilită care zbura de colo-colo, aruncată fără pic de respect. Din pământul care mustea de apă a răsărit un obiect greu de identificat. Arăta ca un ou de struț. Nu am văzut niciodată unul, dar așa îmi imaginez că trebuie să fie. Culoarea îi era nedefinită. Un amestec de pământiu cu mov. De câte ori câinii îl strângeau în dinți, din el curgea o zeamă mocirlită.

Am avut o străfulgerare. Asta nu cumva e jucăria pe care Bruno a pierdut-o cu două ierni în urmă, pe când se juca singur în curte? Da, da, e chiar bietul maimuțoi pe care Mihai l-a câștigat cândva la Profi cu bonul fiscal. Habar nu am dacă a avut vreodată nume, dar îmi amintesc exact că o vreme a stat frumos în bibliotecă alături de frații săi și de alte maimuțoaie. I-am făcut-o cadou câinelui când Read More