Ma intorceam cu cainele de la plimbarea de pranz. Am zarit langa copacul din fata blocului o mogaldeata care statea ghemuita la baza pomului. Pentru a nu avea parte de vreun episod neplacut, am preferat sa bag intai cainele in casa, apoi sa ma intorc in fata blocului. Era un pui de gugustiuc, cel mai probabil cazut din cuib. Moale, ca si cum ar fi fost bolnav. L-am asezat in palma si l-am dus usurel in casa, cu gandul sa il trimit la cabinetul veterinar pentru un consult, caci voiam sa ii ofer o sansa la viata. Pana cand am reusit sa dau de medicul veterinar, ochii mi s-au indreptat catre geam si atunci am observat agitatie in fata blocului.

Inca un pui de gugustiuc statea cuminte pe trotuar, inconjurat de ambii sai parinti, tare agitati si neputinciosi. Mi-am dat seama ca un accident oarecare a facut ca ambii pui sa cada din pom. Pentru ca sunt inca micuti si au puf, nu pot zbura. Singura solutie a fost sa ii urc, pe rand, in pom, cat mai departe de agitatie si de pericole. Nu se pot intoarce la cuib (eu nici macar nu am reusit sa descopar unde este ascuns cuibul), dar macar sunt in siguranta o vreme, mi-am spus. Am urmarit cum parintii s-au invartit in jurul puilor, cum i-au incurajat si cum mai apoi i-au hranit.  Read More

Cu două zile în urmă, soțul meu a găsit mașina blocată în parcare între alte două mașini. Cu greu a reușit să o scoată, dar numai după ce a înjurat ca la ușa cortului. Drept răzbunare, când a avut ocazia, a blocat mașina vecinului, să îl învețe minte. Dimineața, când ne-am trezit, am rămas cu gurile căscate de uimire: omul reușise să iasă din parcare. Jos pălăria! a exclamat Mihai. Vecinul e meseriaș, e as la volan!

Abia când a coborât din casă a observat că mașina noastră fusese mutată și că purta urme negre de vopsea, lăsate de opelul vecinului. Nu vă pot povesti pe blog ce a fost la gura lui Mihai, dar sper să vă imaginați. Roșu la față și bombănind fără oprire, făcea tot felul de planuri de răzbunare, pe când eu încercam să îl potolesc spunându-i că i se pare că mașina a fost mutată, că legile în Scoția sunt aspre, că omul e la locul lui, echilibrat, bla bla…  Read More

Mi-am luat un nou program de editare video. Ca să îl testez, am lucrat aproape două ore la un mic videoclip. A fost o joacă, o plăcere care mi-a amintit câte inventam când Ionuț era mititel, iar mijloacele de informare mult mai puține. Sper să le fie de folos părinților care vor să își ghideze copiii pe drumul anevoios al cunoașterii limbii române. Sper să mă ajutați să îl dau mai departe, din om în om.

Mă încearcă tot felul de regrete atunci când mă gândesc că nu aveam acces la tehnologie pe vremea când copilul meu învăța alfabetul. Îi cumpăram cărți și reviste, îi desenam litere, îl ajutam să le asocieze cu noi cuvinte și cu imagini pe care deja le putea recunoaște. Era greu, dar și plăcut totodată. Acum este mult mai ușor, căci avem acces la internet, avem telefoane, tablete și calculatoare. Din acest motiv încerc să le fiu astăzi părinților de folos, oferindu-le un mic videoclip cu alfabetul limbii române. Învățăm literele, învățăm cuvinte noi, învățăm limba română. Read More

Cum miroase toamna? Miroase a gutuie dată în pârg, a floare îmbătrânită pe neștiute, a plăcintă cu mere prea repede mâncată, a cafea băută pe întuneric, a stele încremenite în tăceri brumate, a glezne fine învelite în șosete flaușate, a plete ciufulite de vânt, a pământ decorat cu lucioase castane, a ceață ascunzând pași grăbiți, a mozaic de culori care taie respirația, a crenguțe dezbrăcate ce par să își cheme înapoi copiii pierduți pe asfalt, a umbre care se lungesc în călduțul soarelui, a iarbă care își culcă pe pământ creștetul, a păsări plecate în căutarea soarelui, a povești foșnite de bagheta unei zâne, a nori dantelați dansând haotic, a ploi grele acoperind zări cenușii, a frunze ciobite care vibrează în dureri mute, a boabe de strugure strivite între dinți, a băncuțe abandonate în pustiul parcurilor, a păduri împodobite în giulgiu galben-arămiu, a nostalgii îndulcite de plăcinta cu dovleac, a tufănele înălțând petale spre Read More