Este o lume falsă, o lume a vanității și a deșertăciunii, o lume a minciunilor sclipitoare și a cuțitelor înfipte adânc în spatele neprotejat al omului naiv. Nu se mai întreabă nimeni, ca altădată, de ce ne-am născut?, care este rostul nostru pe pământ?, încotro ne îndreptăm? etc. Astăzi înaintăm prin viață, pur și simplu. Încotro? Nu știm și nu ne pasă. Probabil cei mai mulți dintre noi spre mall, spre plaje exotice, spre săli de gimnastică și saloane de înfrumusețare.

Ne revoltăm împotriva celor ce mutilează animale, uitând că facem același lucru cu semenii noștri. E drept, cei mai mulți dintre noi mutilează doar suflete umane, uneori chiar fără voie, prin gesturi și vorbe care cu greu mai pot fi uitate. Asemenea răni rămân ascunse privirilor. Dacă nu le vedem, ne putem imagina că nu există ori că sunt doar zgârieturi în urma cărora nu va rămâne nici măcar o cicatrice. Dar, vai, de am putea vedea în interior, adânc, acolo unde se ascund sufletele rănite, am lăcrima sânge și infinită milă!

Țin ochii larg deschiși, dar aleg să nu îi văd pe cei pe care, cu voie sau fără voie, i-am rănit de-a lungul vieții. Zâmbesc, să nu-mi puteți auzi hohotul de plâns care mă sufocă la gândul că atât de mulți m-au rănit de-a lungul vieții, lăsându-mă cu sufletul făcut zdrențe.