Skip to main content

Mi-ai adus urâțenia asta de “cache corso”

Am cunoscut acum câțiva ani pe fb o doamnă, mândră posesoare de canisă de cane corso. M-a ajutat voluntar când Bruno a avut niște probleme de sănătate și pentru asta îi sunt veșnic recunoscătoare. Acolo unde medicii veterinari au eșuat, ea a găsit problema și mi-a oferit soluția. Din când în când doamna pune poze cu animalele pe care le are sau cărora deja le-a găsit stăpâni responsabili. Niciodată nu mă pot mira îndeajuns de frumusețea câinilor ei, fie că sunt gri, fie că sunt negri, fie ei masculi sau femele, tineri sau mai puțin tineri.

Așa s-a întâmplat și acum, când pe pagina ei am văzut fotografia unei cățelușe superbe. L-am întrebat pe Mihai dacă își amintește de doamna care are canisă de cane corso. După cum mă așteptam, soțul meu chiar își amintea. L-am chemat să vadă unul dintre exemplare, o femelă a cărei frumusețe m-a dat pe spate. Am pus link mai sus spre poza ei, în caz că vreți să admirați un exemplar deosebit. Read More

De unde aveți atâta făină, doamnelor?

În clipa când mi-am dat seama că nu mai e de glumit și că lăcustele nu se vor lăsa până când nu vor curăța magazinele de absolut tot ce este comestibil, am comandat online ce mi-a ieșit în cale pe site-ul celor de la tesco, fără să mă mai întreb dacă ne place. Nu prea multe, să fiu sinceră, pentru că la anumite produse nu aveau nimic în stoc. Simțeam deja că probabil va veni vremea când nici o țară nu va mai exporta nimic. Și, cum Marea Britanie nu produce prea multe, mi-a fost clar că trebuie să ne asigurăm că avem ce mânca în perioada următoare.

Când a ajuns la noi comanda (în mod obișnuit venea a doua zi; acum a venit după o săptămână), surpriză. Am primit doar jumătate din ceea ce comandasem și asta din cauză că lipseau toate celelalte produse alese și nu aveau cu ce să le înlocuiască. Am avut noroc la făină, de exemplu. Nu aveau la pungi mari, dar măcar ne-au trimis două punguțe de câte 200 de grame. Le-am pus Read More

Un roacăr s-a rătăcit într-un local cu lăutari

Ochii lui o studiază verde mătăsos de la distanță. Mersul Simonei devine rigid, așa cum se întâmplă întotdeauna când bărbații îi acordă atenție. De o singură și rapidă privire are nevoie pentru a observa că e un tip înalt, solid, sigur pe el, apoi de o altă privire pentru a-i spune că l-a remarcat. Pașii o poartă tot mai aproape de masculul îmbrăcat în negru ce stă rezemat de bar. Firea ei romantică deja născocește o poveste de dragoste. Nu se înroșește și nu tremură, așa cum scrie în cărți. Se strecoară printre petrecăreții din local fără să își dezlipească privirea dintr-a lui, convinsă fiind că a mai făcut o cucerire.

Ajunsă la doar trei pași de el, Simona își dă seama că omul “e din alt film”, că nu se potrivește în peisaj. Cel mai probabil e patronul tavernei, nu vreun consumator oarecare. Atitudinea lui mândră, hainele elegante și un al șaselea simț dezvoltat de fată îl izolează pe un soi de insulă în Read More

Îmi aparțin doar mie

Curtea

Era frumoasă. Avea picioare lungi. Avea ochi de un verde crud. Vai, cum străluceau când soarele își cobora privirea spre pământ, luminându-i! Dar cine să îi vadă splendoarea? Pe atunci erau pustii cele patru zări. Doar el, vântul, trecea în fiecare noapte pe acolo. Îi mângâia părul lung și moale, îi săruta degetele subțiri, îi fredona la ureche balade. Doi visători iubindu-se necondiționat sub ploile reci ale Scoției.

Păsările

Au venit una câte una sau în mici stoluri, căutând mâncare și locuri de cuibărit. Ciripitul lor neîncetat o rănește mai tare decât tortura la care o supun în timp ce îi mai smulg câte un fir din părul lung și mătăsos. Îi adună lacrimile și le beau, nepăsătoare la durerea din ochii de un verde crud. Au convingerea că sunt stăpâne peste curte. Read More

Trăiește viața fără ochelari cu ajutorul chirurgiei refractive

Deseori uităm să avem grijă de ochii noștri, îi forțăm când stăm ore întregi în fața calculatorului, laptopului, tabletei sau smartphone-ului și, astfel, ajungem să avem probleme.

Purtarea ochelarilor de vedere și a lentilelor de contact este ceva la ordinea zilei, tot mai mulți oameni ajung să aibă nevoie de aceste ”accesorii” pentru a vedea bine.

În cazul în care dorim să nu mai depindem de ochelarii de vedere sau de lentilele de contact, trebuie sa știm că tehnologia a avansat în acest domeniu și acum putem să le eliminăm din viața de zi cu zi cu ajutorul chirurgiei refractive. Read More

Rochiile pentru domnisoarele de onoare alese cu grija

Pentru ca rolul indeplinit de domnisoarele de onoare in cadrul nuntii este unul important, nici alegerea rochiilor potrivite nu este o misiune ce trebuie tratata cu indiferenta. Din contra, vestimentatia acestora trebuie sa se ridice la anumite asteptari, sa fie elegante, speciale. In general, tinutele de nunta se disting fie prin detalii speciale, fie printr-un stil unic. La fel trebuie sa fie si rochiile pe care le vor purta domnisoarele de onoare. Daca te pregatesti pentru nunta ta, atunci neaparat trebuie sa cunosti cateva detalii cu privire la acest subiect.

De ce tii cont in alegerea rochiilor pentru domnisoarele de onoare?

Inainte de toate ar trebui sa te axezi pe propunerile magazinelor care vizeaza astfel de rochii versatile. In acest mod poti alege un tip care sa se potriveasca tuturor celor ce iti vor fi domnisoare de onoare. Read More

Nu te teme. Totul va fi bine

Înconjurată de tăceri asurzitoare, mă pierd printre sutele de informații care îmi bombardează creierul. Ascunsă adânc în subconștient, o întrebare nu îmi dă pace. Sătulă de șuieratul ei de sirenă, o scot la suprafață: cum vom face bani pentru a putea supraviețui până trece criza provocată de covid-19? Desigur, dacă vom supraviețui coronavirusului. Izolată în propria casă, ieșind doar în curte pentru a lăsa câinii să își golească burțile și să alerge, cu ochii pe știri de dimineață și până târziu în noapte, îmi dau seama că vor veni timpuri grele. Totul se mută în online, mă încurajez. Tu ești deja bine înfiptă aici. Ai bloguri pe care poți scrie pentru a promova afacerile altora. Ai un loc al tău unde îți poți croșeta cuvintele ca să le dai lumii sub orice formă vrei.

Nu te teme. Totul va fi bine. Încurajările astea îmi dovedesc că sunt la fel de naivă ca în copilărie. Se întâmpla să fac câte o prostie. Fie luam o notă nu chiar bună, fie mă băteam cu vreun copil în fața blocului, fie nu intram în casă la ora stabilită de părinți. Știam că voi fi pedepsită. Urcam cele trei etaje cu inima bubuind de frică. Nu te teme. Totul va fi bine. I se va face milă de tine și te va ierta. Dar tata nu mă ierta niciodată înainte de Read More

Între vis și realitate (3)

Delicii gastronomice

A descoperit Mihai niște ștrudele cu mere, un deliciu. Pentru el, căci mie nu îmi plac deloc. Prefer oricând o ciocolată cinstită.

Gânduri la cafea

M-am mirat și m-am rușinat când am văzut cum semenii mei goleau rafturile magazinelor. Am râs și am făcut o mulțime de glume în casă. Astăzi nu mai pot. Situația pare să se împută de la o zi la alta, de la o oră la alta. Dacă, totuși, oamenii care și-au făcut ceva provizii aveau dreptate să nu stea cu frigiderul gol? Ce fac eu dacă decid autoritățile să închidă tot pe motiv de pandemie de coronavirus? Pe cine trimit să îmi cumpere ce îmi trebuie: “Nu, nu vreau nimic de la tesco sau lidl. Te rog să îmi iei de la magazinul polonez niște pișcoturi șprițate, ficăciori de pui și mere ionatane.”?

După ce Scoția a intrat în rândul lumii etalând rafturi goale prin magazine, am lăsat rușinea deoparte și am dat o comandă online destul de serioasă. Read More

Un obiect greu de identificat

I-am văzut cum scormoneau pământul. În priviri le strălucea foamea de nou. Curiozitatea m-a împins tot mai aproape. Mi s-a facut milă de iarba ofilită care zbura de colo-colo, aruncată fără pic de respect. Din pământul care mustea de apă a răsărit un obiect greu de identificat. Arăta ca un ou de struț. Nu am văzut niciodată unul, dar așa îmi imaginez că trebuie să fie. Culoarea îi era nedefinită. Un amestec de pământiu cu mov. De câte ori câinii îl strângeau în dinți, din el curgea o zeamă mocirlită.

Am avut o străfulgerare. Asta nu cumva e jucăria pe care Bruno a pierdut-o cu două ierni în urmă, pe când se juca singur în curte? Da, da, e chiar bietul maimuțoi pe care Mihai l-a câștigat cândva la Profi cu bonul fiscal. Habar nu am dacă a avut vreodată nume, dar îmi amintesc exact că o vreme a stat frumos în bibliotecă alături de frații săi și de alte maimuțoaie. I-am făcut-o cadou câinelui când Read More

La mulți ani, femeie!

Misterioasă, mândră, puternică, elegantă, fragilă, pură, veselă, frumoasă – așa  ești tu, femeie, și așa îți doresc să rămâi! Ca o floare parfumată care își deschide petalele spre soare, dar care are tăria de a rezista, la nevoie, oricărui vânt potrivnic. La mulți ani, femeie!

8 Martie, ziua internațională a femeii. Read More