De ce oare spunem “bani lichizi”, când ei sunt cât se poate de solizi? Și ce înseamnă când vezi două vidre jucându-se nestingherite pe puținele valori lichide pe care le ai în casă? E oare semn că trebuie să te ridici de pe scaun și să arăți lumii câteva dintre lighioanele pe care le-ai adunat de-a lungul vremii? Probabil da, căci altfel nu îmi explic de ce îmi petrec dimineața de sâmbătă postând pe blog poze cu tot felul de șopârle, crocodili și alte animale mai mult sau mai puțin înspăimântătoare.
Două vidre. Le-am remarcat astăzi, din pură întâmplare, pe bancnota scoțiană de 10 lire. Trebuie să știți că banii ăștia nu au nici o valoare în România. Cei care au plecat din Scoția cu bani lichizi și-au luat o mare păcăleală. Nici o bancă de la noi nu se uită spre lirele scoțiene. Dacă vrei să poți folosi lire în România, trebuie să le schimbi pe cele scoțiene cu unele englezești înainte de a ajunge în România, asta în cazul în care, habar nu am de ce, eviți să îți folosești cardul.
Șopârla asta colorată mi-a furat ochii pe când mă învârteam prin magazinele din Malaga în căutarea unor suveniruri. Să fiu sinceră, nu mai rețin exact de unde am cumpărat-o. Cel mai probabil din magazinul grădinii botanice, dar nu garantez. Cert este că îmi aduce bucurie de câte ori o privesc. Și am făcut în așa fel încât să o văd mereu. Șopârla stă așezată pe partea magnetică a biroului meu, atentă la fiecare mișcare pe care o fac. Uneori am impresia că vrea să prindă literele pe care le tastez, crezând că sunt musculițe. Spania, mi-e dor de tine!
Crocodil de argint. Mă rog, doar argintiu, dar asta nu e așa important. Mi-e atât de drag, încât l-am agățat la brelocul pentru chei. Îl port cu mine oriunde merg. În ochii lui albaștri văd soare, văd distracție, văd o viață fără griji, o continuă vacanță. Pentru el viața nu e așa roz. L-am cunoscut tot în Spania, la Crocodile Park Torremolinos, Malaga. Pe unul dintre frații lui mai mari, unul cât se poate de viu și agitat, l-am ținut în brațe. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de aceste superbe animale. Am plătit 25 de euro pentru o poză în care crocodilul mă îmbrățișează, rezemându-și duios capul pe umărul meu.
Broasca țestoasă norocoasă. Un vechi prieten îmi povestea că îi merge foarte bine de când are broasca țestoasă norocoasă. Când ajunge acasă, bagă în gura broscuței o monedă. Când pleacă de acasă, ia moneda și o bagă în buzunar. Face bani în fiecare zi. Bine, eu cred că ar fi făcut bani oricum, căci tipul e un IT-ist bun, dar asta e altă poveste, pe care noi am dezbătut-o îndelung la o cafea, ajungând la fireasca concluzie că el e superstitios, iar eu nu. Cu toate astea, la un moment dat am cumpărat o broascuță țestoasă de la o tipă din Anglia. Banii au fost donați unei asociații care se ocupă de câinii abandonați din UK. Sub carapacea ei țin mărunțișul de 1 și 2 lire.
Tarantula. Pe dânsa am cumpărat-o de la Amazonia. În secret speram că voi putea speria pe cineva cu ea. Îmi place mult cum se simte la atingere – moale, ușor pufoasă, ușor alunecoasă. În interior e umplută cu ceva biluțe care se mișcă de cate ori strângi tarantula în mână. E ca și cum aș atinge o plastilină foarte maleabilă. Și arată bine când e așezată pe zidul văruit alb.
Astea sunt doar câteva dintre animalele pe care le am în casă. Despre celelalte voi povesti cu altă ocazie. Voi ce lighioane dețineți?