Vânătoarea de ouă de Paște
În fiecare an, tot mai mulți copiii din numeroase părți ale lumii ies în ziua de Paști la vânătoare de ouă, fie ele de ciocolată, fie din lemn sau plastic umplut cu confetti, fie fierte și vopsite în diverse culori. Puțini sunt însă cei care știu de unde a pornit acest obicei. Despre tradiția de a căuta ouă în ziua de Paște și despre idei pentru vânătoarea de ouă vom vorbi astăzi.
Vânătoarea de ouă de Paște. Tradiții și idei pentru vânătoarea de ouă de Paște
În timpurile străvechi, oul era simbol al renașterii, al unei vieți noi. Încă mai este, aș spune eu. Creștinii au ales oul ca simbol al Învierii lui Iisus și iată că în zilele noastre nu există Paște la creștini fără ouă înroșite pe masă. Se spune că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus.
Se crede că totul a început în Germania, în secolul al XVI-lea. Martin Luther a organizat o vânătoare de ouă la biserică pentru congregația sa. Jocul era simplu: femeile și copiii căutau ouăle pe care bărbații le ascundeau în jurul proprietății. Această practică este simbol pentru femeile care au descoperit că mormântul era gol după Înviere. Coaja de ou este adesea privită ca o metaforă, un simbol al mormântului gol.
Nu se știe exact de unde a pornit ideea asocierii iepurașului cu ouăle de Paște. S-a întâmplat cândva în secolul al XVII-lea, cel mai probabil pentru că iepurii sunt un simbol antic al fertilității și al vieții noi. În zilele noastre, copiii obișnuiesc să pregătească din timp prin grădini cuiburi, ba chiar și morcovi pentru iepurașul care le va aduce daruri.
Ideea acestui joc a prins repede avânt și s-a răspândit din Germania până în Statele Unite ale Americii datorită imigranților germani care au ajuns în Pennsylvania, la începutul secolului XVIII.
În Anglia, vânătoarea de ouă de Paști a fost popularizată de regina Victoria, care participase în copilărie la un asemenea joc organizat de mama ei, ducesa de Kent, născută în Germania.
În dimineața duminicii de Paște, copiii ies la vânătoare de ouă prin curțile caselor sau chiar în interiorul casei. Ouăle au fost bine ascunse de iepuraș pentru copilașii cuminți. Fiecare copil are un coșuleț în care adună ouăle găsite.
Pentru ca jocul să fie mai atrăgător, ouăle sunt ascunse în așa fel încât toți copiii să aibă șansa de a găsi, indiferent de vârsta pe care o au. Pentru a spori gradul de dificultate al jocului, uneori iepurașul ascunde ouă de Paști chiar și printre urzici sau plante cu spini.
Vânătoarea de ouă poate aduce diverse recompense și trofeee, în funcție de gradul de imaginație și implicare al organizatorilor. De exemplu, pot fi acordate premii pentru cei care adună cel mai mare număr de ouă, pentru cei care găsesc cele mai multe ouă de o anumită culoare, pentru cel mai mare sau mai mic ou găsit, dar și premii de consolare pentru copiii care nu au reușit să prindă vreun trofeu.
Vânătoarea de ouă poate implica întreaga familie. De exemplu, organizatorul vine cu ideea de a personaliza un anumit ou, îi face o fotografie și o arată participanților, după care toți merg în grădină să caute acel ou, nu altul.
Desigur, ideile pentru acest joc sunt infinite. De exemplu, fiecare participant poate primi o listă cu tipul de ouă pe care trebuie să le găsească: un ou galben, un ou pe care a fost lipită poza unui anumit personaj de desen animat, un ou de ciocolată și așa mai departe.
Vânătoarea de ouă de Paște poate avea grade diferite de dificultate, în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare al copiilor. Tot mai mulți părinți aleg să ridice gradul de dificultate, pregătind diverse bilețele pe care sunt scrise anumite ghicitori sau indicii, de genul “există un ou albastru ascuns în locul unde îți ții penarul” sau “există un ou de ciocolată acolo unde mami ține untul”.
Tot pentru a spori diversitatea, dificultatea și amuzamentul jocului, se pot lipi pe ouă litere cu ajutorul cărora copiii să formeze anumite cuvinte sau cifre pe care vor fi nevoiți să le adune între ele pentru a ajunge la un anumit număr, care să reprezinte, de exemplu, ziua de naștere a lui tati sau a bunicii.
La fel de bine se distrează copiii dacă vânătoarea de ouă trebuie făcută în timp ce ei sunt cu picioarele băgate într-un sac, nevoiți să țopăie prin grădină în acest fel, ca niște iepurași.
Pentru un plus de distracție, în joc poate fi implicat și câinele familiei, care va trebui să își caute prin grădină castronul cu mâncare.
O altă idee drăguță pentru vânătoarea de ouă de Paște este ca în grădină, din loc în loc, să fie puse indicatoare care trimit către locul unde sunt ascunse ouăle. Pentru a rămâne în tematica jocului, aceste indicatoare pot fi făcute în casă folosind bețișoare rămase de la înghețată și iepurași decupați din hârtie.
Pe piața actuală există ouă realizate special pentru copiii cu deficiențe de vedere, ca și ei să se poată bucura de vânătoarea de ouă. Acestea emit diverse sunete care îi ajută pe cei mici să le localizeze ușor în casă și în grădină.
În ciuda faptului că în România sunt voci care spun că vânătoarea de ouă de Paște nu este o tradiție românească și, prin urmare, nu ar trebui folosită, există tot mai mulți părinți și educatori care aleg să aducă o bucurie în plus copiilor, organizând acest joc.
În opinia mea, vânătoarea de ouă este nu numai distractivă, dar și educativă pentru copii. Depinde numai de noi dacă reușim să o facem potrivită pentru micuții care abia așteaptă să afle ce surprize le-a pregătit iepurașul pentru Paști.
În timp ce pregăteam videoclipul Obiceiuri și tradiții de Paști la români, mi-am dat seama că noi nu avem prea multe datini speciale pentru copii în această zi de mare sărbătoare.
M-am bucurat nespus citind comentariul lăsat de Loredana și îmi permit să închei videoclipul de astăzi citând din el:
“Noi, în dimineața de Paști, mergem la biserică cu un coșuleț în care punem câte puțin din bucatele pregătite (drob, friptură de miel, ouă, cozonac, pască, fiecare ce mai dorește) pentru a fi sfințite, apoi venim acasă și mâncăm. De mici am fost obișnuiți așa, nici nu am putea mânca altfel.
În pandemie, când nu am putut merge la biserică, m-am trezit dimineața, am pregătit coșulețul cu de toate, l-am trezit și pe Luci, ne-am îmbrăcat frumos, am stropit coșulețul cu bucate cu apă sfințită, ne-am dus în cameră cu cosulețul, am așezat masa și ne-am pus să mâncăm. Dar e foarte frumos obiceiul acesta, să vezi familiile cu cosulețele “gătite” de sărbătoare în dimineața Învierii la biserică… Acum, se pot sfinți și în Noaptea de Înviere, după Slujba Învierii și Sfânta Liturghie.
Apoi, ce mai țin minte de la bunica, ea zicea că primul lucru pe care să-l mănânci în ziua de Paști (în afară de Sfintele Paști – pâine și vin care simbolizează Trupul și Sângele Domnului și care se procură de la biserică în Noaptea de Înviere sau dimineața când se merge cu coșulețul la sfințit) să fie din pasca pregătită de Paști. În cazul în care te pierzi, te rătăcești, să-ți aduci aminte de ce ai mâncat de Paști prima dată și regăsești drumul pe care să ajungi acasă.”
Vă mulțumesc pentru vizionare! Sărbători pascale luminate să aveți!
Vânătoarea de ouă de Paște
Carti de colorat pentru copii cu imagini despre Paste – vezi aici detalii si pret
2 thoughts on “Vânătoarea de ouă de Paște”