I-am văzut cum scormoneau pământul. În priviri le strălucea foamea de nou. Curiozitatea m-a împins tot mai aproape. Mi s-a facut milă de iarba ofilită care zbura de colo-colo, aruncată fără pic de respect. Din pământul care mustea de apă a răsărit un obiect greu de identificat. Arăta ca un ou de struț. Nu am văzut niciodată unul, dar așa îmi imaginez că trebuie să fie. Culoarea îi era nedefinită. Un amestec de pământiu cu mov. De câte ori câinii îl strângeau în dinți, din el curgea o zeamă mocirlită.
Am avut o străfulgerare. Asta nu cumva e jucăria pe care Bruno a pierdut-o cu două ierni în urmă, pe când se juca singur în curte? Da, da, e chiar bietul maimuțoi pe care Mihai l-a câștigat cândva la Profi cu bonul fiscal. Habar nu am dacă a avut vreodată nume, dar îmi amintesc exact că o vreme a stat frumos în bibliotecă alături de frații săi și de alte maimuțoaie. I-am făcut-o cadou câinelui când ne-am mutat în Scoția.
Era prima lui zi în noua casă. Bruno era foarte agitat și mă tot chema la ușa de la intrare. Îmi făcea semn că trebuie să plecăm. Voia la el acasă. Îl scoteam în fața blocului, îl plimbam puțin, după care îl aduceam înapoi spunându-i că mergem “acasă”. El se uita la mine cu ochi rotunjiți a mirare. “A înnebunit mami cumva?”, părea să spună privirea lui. Aici nu suntem “acasă”. Ca să îl potolesc, i-am dat maimuțoiul mov. Și-l dorea de mult. S-a jucat cu el până seara târziu. Au adormit împreună.
Multă vreme au fost nedespărțiți. Ne-am mutat într-o altă casă. Îl lua cu el când ieșeam în curte. Îl arunca în aer, apoi încerca să îl prindă. Mi-l aducea mie, apoi încerca să mi-l fure. În acea primă iarnă a nins mult. Pământul a fost acoperit de un strat gros de zăpadă. Bruno, deodată îndrăgostit de tăvăleala în “puful” alb și rece, a uitat de jucărie. Am uitat și eu până în ziua când ploile și vântul au scos-o la iveală. În prima clipă nici măcar nu am recunoscut-o, dar nasul câinelui a dat alarma.
În dărnicia mea fără de margini am încercat să ofer prietenilor șansa de a se bucura alături de noi. “Câinii mei au dezgropat o comoară. Oferim trei pupici și o inimioară celui care ghicește ce au găsit Bruno și Onix în fundul curții.”, spuneam acum două zile pe facebook.
Din păcate, nimeni nu a ghicit despre ce era vorba, așa că fac un pustiu de bine și vă dezvălui secretul.
