UPDATE: Fata a înțeles că a greșit. A șters textul, a recunoscut greșeala, așa că acest articol nu se mai referă la ea, ci se dorește a fi o lecție pentru cei care cred că tot ceea ce este pe internet e gratis și poate fi folosit după bunul plac.

*

Nu cred că voi putea înțelege vreodată de ce își deschid oamenii bloguri, dacă nu sunt capabili să scrie trei cuvinte din capul lor. În urmă cu vreo trei ani m-a rugat o tipă să o ajut, căci își dorea neapărat să aibă blog. Susținea că are multe povești de spus lumii. Pentru că o cunoșteam personal din viața reală, am fost de acord să îi dau o mână de ajutor. I-am construit un blog decent, am învățat-o cum să posteze, i-am dezvăluit secrete pe care eu le-am aflat la mult timp după ce am scris primul articol. Într-un cuvânt, am sprijinit-o pe cât mi-a stat în putere pentru ca drumul ei să pornească lin în blogosferă. La nici o săptămână, m-a tras sora mea de mânecă și mi-a arătat blogul tipei: era plin de lucruri furate de la alții. Nici urmă de texte scrise din capul ei.
elefant.ro
M-am supărat și i-am atras atenția că nu este corect să procedeze așa. I-am explicat că oamenii muncesc pentru a crea texte, că nu e cinstit să le fie furate și postate pe alte bloguri, mai ales dacă nu există măcar o mențiune cu privire la autor. Credeți că i-a păsat? Mi-a întors spatele și a continuat să fure. Am lăsat-o în prostia ei, căci eram sătulă de oameni care nu pot fi oameni. Timpul i-a dovedit că aveam dreptate: nu doar că nu s-a îmbogățit de pe urma blogului, așa cum visa, dar nu a făcut în toți acești ani nici măcar un leu cu el, căci nimeni nu vrea să se asocieze oficial cu hoții.

Aseară am dat peste un alt specimen. O tipă care fură texte de pe bloguri și le postează la ea. S-a deranjat să scrie la finalul textului pe care mi l-a furat – Notă: Text copiat. Cât de amuzantă este această alegere? Nici măcar nu m-am putut supăra prea tare. Când semnalizezi de la distanță că ești isteț foc (sau ioc?), când recunoști că ai furat, când nu îți trece prin cap să scoți măcar linkurile din text, ca ping-urile să nu ajungă la prietenii celor păgubiți, e greu să îți mai speli rușinea. Asta nu înseamnă că o voi lăsa în pace. După cum spunea un bun prieten cândva, greșeala recunoscută este pe jumătate iertată și maxim pedepsită.
evomag.ro
Dragă mea, fă bine și scoate de pe blog articolul meu! Știu că “scrisu” nu e o muncă pentru tine, că-i mai simplu cu “furatu”, dar mă enervez când îmi văd gândurile așezate în casa altuia și atunci îmi anunț colegii de blogosferă, după care trimit reclamații la wordpress, să închidă blogul plin de furăciuni. Nu vrei să rămâi fără blog, nu-i așa?