Te recunosc, bărbat român!
Te recunosc în toți cei care au fost aseară în piață, însă te recunosc și în cei care nu au fost. Vă recunosc pe toți. V-am întâlnit de multe ori în viață, în diverse ipostaze. Vă vor recunoaște și alte femei. Vă veți recunoaște între voi. Vă veți recunoaște în aceste rânduri.
În primul rând te recunosc pe tine, cel care ai folosit violența împotriva jandarmilor. Ești cel care, în copilărie, deranjai orele de clasă. Făceai gălăgie în timp ce profesorul preda capitole din materia la care era specializat. Îți amintești? Din cauza ta profesorul, uneori parcă irațional, îi “pedepsea” pe toți elevii: pregătiți câte o foaie de hârtie! extemporal!
Te recunosc pe tine, jandarm al cărui exces de zel ne-a îngrozit, fie că oamenii au fost în piață, fie că au urmărit totul de la 3000 de km, ca mine. Ești cel care, în adolescență, înconjurat de gașca ta, opreai pe stradă câte un tânăr timid și îi cereai țigară sau un foc, apoi îl loveai cu violență, pe neașteptate, din plăcerea de a dovedi că puterea este la tine sau în urma vreunui pariu făcut cu cei care te însoțeau.
Te recunosc pe tine, bărbat (oare să îți spun așa?) care ai lovit cu bestialitate o tânără, numai din cauza faptului că purta uniforma jandarmeriei. Tu ești cel care își bate acasă familia pentru cele mai absurde motive, îngrozind vecini și producând traume ireversibile copiilor și soției. Ești lașul care lovește pe oricine, din orice mic motiv, dar numai atunci când știe sigur că victima nu poate/nu are curaj să riposteze și nu găsește nicăieri apărare.
Te recunosc și pe tine, cel care ai preferat să stai acasă, pe canapea, urmărind evenimentele prin intermediul postărilor de pe facebook. Ești cel care vine obosit de la serviciu, se aruncă pe fotoliu și așteaptă ca soția să îi servească masa, cu toate că și ea tot de la serviciu s-a întors, tot obosită este. Ești cel care o ceartă pe biata femeie că a uitat să pună sare în mâncare, grăbită fiind să te servească și apoi să își odihnească puțin sufletul.
Te recunosc pe tine, cel care ai manifestat pașnic, cerând drepturi pentru noi toți. Ești cel care merge zilnic la serviciu, își face bine treaba, apoi se întoarce acasă, își ajută soția și se joacă pe covor cu copiii. Ești cel care vrea să trăiască normal într-o țară normală. Ești unul dintre cei mulți, ești românul în fața căruia îmi scot pălăria.
Te recunosc și pe tine, bărbat care ai apărat cu trupul tău descoperit oameni necunoscuți, jandarmi care aseară păreau să fie “inamicii”. Tu ești OMUL, ești cel care crede în umanitate, cel rațional, cel care nu face diferență între albul și negrul pielii, între haine scumpe și ieftine, între dușmani și prieteni când e vorba despre salvarea unei vieți. Cu unul ca tine m-am măritat, pe unul ca tine îl iubesc, cu unul ca tine îmi trăiesc fiecare clipă.