De cum am aflat că aparatul meu de fotografiat se pricepe să și înregistreze, m-a cuprins o febră a filmărilor de nestăvilit. Câteva zile am umblat prin casă pândind pisicile și așteptând ca Bruno să latre fioros, așa cum doar el știe când ne trece pe sub geamuri tânărul akita inu de la blocul vecin. Ca un făcut, probabil intimidate de privirea mea fixă, animalele au stat atât de cuminți, încât nu prea am avut ce să filmez. După câteva zile mi-a mai trecut și mie nebunia, mai ales când am observat că videoclipurile încarcă mult mai repede memoria calculatorului. Dar nici o clipă nu am renunțat la ideea de a prezenta lumii balamucul care se iscă uneori în casa mea.
Am reactivat canalul de youtube, Iubesc Viata, la care vă și invit să vă abonați. Când animalele au stat prea cuminți, mi-am făcut de lucru și m-am filmat pe mine sau m-am înregistrat citind. Bruno îmi dă uneori impresia că înțelege ce vreau să fac. Pur și simplu rămâne stană de piatră când stau aproape de el cu aparatul deschis. El, care e un câine atât de activ și de zăpăcit… Eh, Brunuțu’, lasă că te prind eu până la urmă, îi tot spun, înciudată pe cumințenia lui.
Ai mei se distrează văzând că nu mai ies din casă fără aparat foto în mână. Ce știu ei? Oricând poate să apară o situație care să merite atenția mea și a voastră, nu-i așa? Mai bine să car aparatul cu mine, decât să regret că nu l-am avut. Așa am reușit să înregistrez susurul gârlei când am umblat pe coclauri și probabil voi regreta mereu că nu am fost pe fază când, din tufișuri, s-a ridicat în zbor o rață sălbatică. Voi continua să filmez ceea ce îmi va ieși în cale și tare mult mi-ar plăcea să vă știu alături de mine, să văd că mă susțineți și mă ajutați să cresc.
Le mulțumesc celor care deja mă urmăresc, dar și celor care o vor face de acum înainte!