Tin minte ca am fost in vizita la o prietena, cu cativa ani in urma, si acolo am vazut pentru prima data niste spoturi led. Bucataria era invaluita intr-o calda penumbra, cafeaua aburea in cestile din portelan fin, iar mirosul florilor de primavara completa un tablou aproape idilic. Prietena mea a decis sa ma trateze cu niste clatite facute “pe repede inainte”. Acela a fost momentul cand incaperea s-a luminat numai pe anumite portiuni, acolo unde noi pregateam ingredientele. Razand de uimirea de pe chipul meu, mi-a explicat ca a cumparat spoturi led tocmai pentru a avea la bucatarie lumina doar in zonele unde prepara mancarea. In acest fel consuma si mai putin curent electric, si nici nu strica farmecul boem al inserarilor.
Multa vreme am visat sa imi cumpar mobila noua de bucatarie si sa incastrez in ea niste spoturi led asa cum vazusem la prietena mea, insa nu am reusit deocamdata, poate pentru ca am avut alte prioritati in viata, poate pentru ca nu sosise inca momentul sa imi cumpar mobila visata. Cert este ca lupt din rasputeri pentru a-mi implini visul de a avea niste spoturi led montate in mobila moderna de bucatarie pe care o voi aseza in casa noua cumparata cu banii castigati aici, in noua mea tara. Poate ca pare haios la prima vedere, insa a fost demonstrat ca omul care are o motivatie se zbate mai mult pentru a realiza ceva in viata decat cel care traieste doar clipa prezenta.
Va las mai jos o imagine cu spoturi led ce pot stimula imaginatia omului pana la a-l face sa isi doreasca nu numai o bucatarie noua, ci si o casa. Mi-ar placea sa imi povestiti despre cum un lucru mic v-a stimulat pe voi sa va doriti chestii marete. Sa va mai dau un mic exemplu, ca sa intelegeti unde ma duce gandul. In acest moment locuim la curte, iar seara obisnuim sa scoatem cainele la joaca pe spatiul din spatele casei, acolo unde bezna te poate face sa imi bagi degetele in ochi. Sotul meu imi spunea intr-o seara ca trebuie neaparat sa cumparam niste proiectoare led pentru gradina, sa nu calcam cainele pe labe si sa nu ne rupem picioarele cand alergam pe intuneric.
Din vorba in vorba ne-am imaginat cum va arata curtea noastra proprie cand nu vom mai sta cu chirie in Scotia, ci vom avea casa noastra. Gandul ne-a purtat mai departe, la toti cainii cu care ne dorim sa umplem viitoarea curte, la viata pe care o vom duce atunci cand Bruno al nostru va avea fratiori si surioare cu care sa se joace si sa alerge in lumina reflectoarelor. I-am spus ca mi-as dori inca de pe acum un pui de caine, de preferat fetita (nebunul meu le accepta mai usor), asa ca de cateva zile ne tot uitam dupa un nou animal de companie pe care sa il adoptam. Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la niste aparent banale proiectoare led pe care ni le dorim pentru curtea din spatele casei, unde seara este intuneric bezna. 🙂
