Profit de faptul ca acest blog este nou-nout, neoptimizat, deci greu de gasit dupa anumite cautari si dau drumul in online unor scrisori netrimise vreodata. Nici nu au fost scrise deocamdata, ci doar gandite in diverse forme de-a lungul timpului, in functie de sentimentele care ma animau. Sunt scrisori destinate unor oameni pe care i-am cunoscut candva si despre care astazi nu mai stiu nimic ori stiu atat de multe incat prefer sa ii evit. Sunt numai ganduri si amintiri pe care vreau sa le dau afara din minte pentru a face loc altor ganduri si altor amintiri.
Scrisori netrimise. Poate doar un pretext pentru a lasa cuvintele sa se adune buchetel in pagina, sa se imprastie prin lume sub forma unor tablouri pictate cu lacrimi, cu zambete, cu iubire, dispret sau dor, sa ajunga la destinatar cand continutul lor nu va mai conta. Poate doar nevoia de a transmite anumitor persoane mesajul meu mai mult sau mai putin voalat.
Nu ar fi prima data cand as face asta. Pe vienela.ro mai am cateva scrisori netrimise, chiar daca nu le-am numit asa, chiar daca nu pot fi intelese decat de catre destinatari. In aceasta dimineata am (re)descoperit cat imi este de greu sa ma decid, cat de tare ma framant in legatura cu lucruri care pentru altii sunt clare, cat timp risipesc incercand sa aleg blogul pe care sa scriu un anumit text, persoana cu care sa incep seria scrisorilor netrimise, cuvintele pe care sa i le ofer – dar intarziat, valorand… nici el nu stie cat.
Scrisori netrimise. Isi vor gasi locul aici, printre alte multimi de cuvinte, vor zbura spre nicaieri si poate ca vor reveni, mai puternice, mai curate, eliberate de orice rau, in tolba-mi secreta, pentru a fi iar amestecate si aruncate in lume, sub o alta forma si cu un alt inteles.
