Toamna mă îndop de struguri așa cum primăvara mă îndop de cireșe. Mai puțin în zilele când ne întoarcem de la serviciu mult prea obosiți pentru a opri la magazin. În seara aceasta am găsit doar câteva bobițe de strugure uitate pe birou. Am fost nevoită să mă mulțumesc cu un iaurt grecesc rece rătăcit prin frigider. Tot ceea ce s-a întâmplat în continuare a durat mai puțin decât îmi trebuie acum să povestesc. Am rupt ambalajul. Cât am lins iaurtul rămas pe hârtia care îl acoperea (obiceiurile căpătate în copilărie nu dispar niciodată), Bruno deja a băgat botul în cutia mea. L-am lăsat să se bucure de cadou, iar el nu s-a lăsat până nu a mâncat tot, ca un cățel cuminte ce este. La final, când m-am ridicat să arunc la gunoi ambalajul gol, Mihai s-a uitat spre mine și mi-a urat, râzând:

Să-ți fie de bine!