Diminețile mele sunt trase la indigo. Deschid ochii la fix șase ore după ce adorm, indiferent de ceea ce spune ceasul în privința orei de culcare. Cobor imediat din pat, teleghidată de un singur gând: să pregătesc cafeaua. Cele patru pisici și Bruno, câinele, bucuroși să mă vadă, mi se încurcă printre picioare, mă salută și își cer porția de răsfăț matinal. Cu chiu, cu vai, reușesc să ajung în bucătărie și atunci strâng ochii, orbită de soarele care se înalță pe cerul senin, risipind raze calde și pe cei buni, dar și pe răii pământului. Îl salut veselă și, uneori, când am aparatul prin apropiere, îl fotografiez prin geamul nespălat (vorba cuiva de pe facebook: sărbătoarea de Paști vine întotdeauna înaintea chefului de a spăla geamurile).Nu-mi place să mă ud cu apă rece la prima oră a dimineții, dar trebuie, dacă vreau cafea caldă. Spăl cafetiera (da, știu, mereu îmi propun să o pregătesc de seara, dar niciodată nu îmi aduc aminte sau nu mă mai simt în stare), pun doza de cafea potrivită, aprind focul la aragaz și mă întorc în sufragerie, la calculator. Aprind prima țigară a zilei, mă uit prin mailuri, apoi fug la bucătărie, unde cafeaua bolborosește de zor. De când mi-a spart Ursula ceașca din care obișnuiam să beau cafea de vreo doi ani, nu mai știu exact măsura de care am nevoie și torn mereu ori prea multă, ori prea puțină cafea. Dar nu contează. Cafetiera este acolo, cu suficient lichid magic în ea.
Mă veți întreba probabil de ce scriu toate astea. Ei bine, voiam doar să vă arăt poza făcută în această dimineață și îmi trebuia un motiv. Răsăritul de soare e tot mai frumos, pe măsură ce vara e mai aproape. Să aveți și mâine un răsărit de soare minunat!
