Ai auzit vreodata fulgii de nea cantand? Le-ai auzit glasurile cristaline si rasul clopotel? Prima zapada din an imi aminteste de mine copil. Era seara tarziu. Ascunsa in plapuma, incercam sa adorm, caci ziua fusese lunga si obositoare, asa cum sunt mereu zilele copilariei, chiar daca noua ni se par scurte si pline de aventuri. Atunci i-am auzit.
Fulgii de nea coborau grabiti din cer. Erau multi. Frumosi ca intr-o poveste cu zane. Doar eu le puteam auzi cantecul. Ma chemau la joaca. Negrul noptii zambea alb prin fulgii cu forme perfecte. Am sarit din pat strigand la fel de vesela pe cat pareau a fi ingerasii albi care coborau invartindu-se din cer. Pentru prima si ultima data, tata mi-a dat voie sa ies noaptea din casa.
Era prima zapada din an, acea zapada care face ca viata sa para un basm. Totul era pur, imaculat. Stateam in mijlocul strazii pustii. Aveam palmele deschise. Voiam sa ii prind pe toti, sa le spun cat de mult ii iubesc. Imi aduc aminte ca pe unii dintre ei i-am sarutat cand mi s-au asezat pe buze.
Daca broscoiul din povesti se transforma in print cand e sarutat, poate ca o fetita cuminte devine printesa zapezilor cand saruta fulgii de nea ai primei zapezi din an. M-am trantit pe pamant si i-am lasat sa ma inveleasca. Am dansat alaturi de ei si am cantat pana cand glasul meu a ajuns la cer.
Atrasi de bucuria noastra, au venit tot mai multi fulgi de zapada. Pamantul arata asa cum probabil ar fi raiul, daca l-am picta in alb pur. La fel eram si eu, alba toata, ca un mic ingeras. Eu singura si pamantul intreg acoperit de prima zapada. Si nu imi trebuia nimic in plus, caci sufletul statea deja sa explodeze de atata fericire.
Cat de multi ani au trecut de la acel moment! Cate alte prime zapezi am trait! Si totusi, senzatia de fericire nu s-a pierdut. O pastrez in suflet ca pe cea mai de pret comoara si o eliberez an de an atunci cand ninge pentru prima data cu fulgi mari si desi, cand pamantul se acopera de alb pur.
Oricat as fi de ocupata, de suparata, de grabita, prima ninsoare alunga tot ce e rau din viata mea. Pentru cateva clipe, sunt iar copil si ca un copil ma bucur de fulgii care imi saruta buzele si genele si care mi se topesc in palmele intinse. Ciudat este ca in acele momente inca mai sper ca ma voi transfoma in printesa zapezilor si ca voi avea puterea de a pastra lumea curata si calda sub plapuma alba.
Scrisoarea de Craciun, carte de Emily Stone
La mulți ani 2022! Urări de Anul Nou!
Inimă de bărbat în corp fragil de femeie
Fiecare respirație e darul iubirii
6 thoughts on “Prima zapada”