Nisipurile de argint erau acoperite de o plasă neagră, o broderie fină ce își întindea tentaculele spre marea aflată la reflux. M-am înfiorat de teamă și de plăcere văzând algele marine încărcate cu boabe aurii, ca niște stafide uitate la soare de-un gospodar nepriceput ori doar grăbit.
Dacă le-am oferi condițiile ideale, plantele astea negre ar putea cotropi pământul întreg, s-ar cocoța pe noi și ne-ar înghiți, înfometate de atâta nemișcare și de tot frigul îndurat în Marea Nordului. M-am scuturat ca după un vis urât și le-am pozat din diverse unghiuri, dornică să le descopăr secretele. Nu le cunoșteam numele, dar mi s-a spus că ar putea fi ascophyllum nodosum.
Ce nume urât pentru o plantă atât de interesantă! Într-o zi, când am să fiu mai odihnită și mai cu chef de scris, le voi da eu un nume pe care să îl merite și care să le reprezinte pe deplin. Voi scrie atunci despre alge marine cum nimeni nu a mai scris. Le voi face vedete pe internet, probabil chiar pe acest blog, căci el găzduiește povești cu priză la public.
Promisiunea pe care am făcut-o de bunăvoie și nesilită de nimeni rămâne valabilă pe termen lung, așteptând ziua când voi putea să o onorez. Până atunci, va trebui să vă mulțumiți cu imaginile surprinse ieri pe o plajă din Scoția, undeva la Marea Nordului.
Algele care m-au fascinat chiar se numesc, probabil, ascophyllum nodosum. Le-am căutat cu ajutorul lui google și am văzut o mulțime de poze asemănătoare cu cele făcute de mine. Din păcate, nici fotografiile realizate de un profesionist nu ar putea să redea fidel ceea ce ochii mei au văzut ieri pe plaja plină de copii și căței fericiți, la fel cum nici o poveste scrisă nu ar putea să dezvăluie prin cuvinte ceea ce mi-am imaginat,
pentru o clipă, atunci când mi-au ieșit în cale tentaculele negre pline de rod și mai ales când mi s-au împletit printre picioare, cuprinzându-mi într-o caldă mângâiere gleznele. Nici senzația pe care am avut-o atunci când am călcat, din greșeală, pe bobițele aurii ale algelor marine răsfirate pe plaja argintie.
M-aș bucura să aflu părerea pe care o aveți voi despre ele și, de ce nu?, dacă vă atrag așa cum m-au atras pe mine, să scrieți un mic text în care ascophyllum nodosum să fie vedeta. Desigur, le puteți pune orice nume doriți, dacă acesta vi se pare nepotrivit, la fel cum puteți face un text oricât de lung simțiți, dacă vă inspiră fotografiile mele.
2 thoughts on “Poveste din Marea Nordului – ascophyllum nodosum”