Are pentru fiecare zi din an o altă ținută strălucitoare, căci îi place să epateze. Poartă rochițe din muguri de un verde brotăcel, eșarfe cu flori din rozul cel mai roz, pelerine pe care se amestecă arămiu, și gălbui, și maroniu. Sub toate aceste obiecte vestimentare se ascunde o frumusețe nepieritoare, acea frumusețe dată de simplitate, de modestie, de cunoaștere.
Din nefericire, nimeni nu o poate vedea, probabil din cauza paietelor și a mărgelelor cu care s-a împopoțonat și în care soarele își odihnește razele, în drumul său spre apus.
Ne-am întâlnit de curând, în seara unui decembrie de poveste. Purtam un palton urâțel, dar călduros. Purta o rochie de seară sclipitoare. A îndrăznit să râdă, cam galben, de ținuta-mi demodată. Sufletul meu bun și înțelepciunea m-au împiedicat să îi spun în față adevărul. Îl va simți cândva și fără ajutorul meu. I-am lăsat posibilitatea de a se mai bucura o vreme de falsa-i strălucire, de mirajul unei frumuseți înșelătoare.
Îmi este deja milă de tot ceea ce va simți atunci când își va da seama că totu-i trecător în lume. Deocamdată nu vrea să știe că, sub rochia-i strălucitoare, banalitatea își urlă nevoile și drepturile. Nu vrea să vadă că, dezbrăcată fiind, rămâne doar o plantă de un cenușiu tern. Nu vrea să-și recunoască nici sieși că pe acest pământ, chiar în jurul său, trăiesc o mulțime de copaci veșnic verzi, veșnic proaspeți, nepieritori.
Dacă o întâlniți, să nu-i spuneți că va ninge în curând, ca-n orice poveste de decembrie, și că atunci zăpada o va acoperi cu totul, o va face să arate ca oricare altă plantă albită de vreme și de vremuri. Să îi lăsăm bucuria de a mai visa puțin la efemera-i frumusețe, ca-ntr-o poveste de decembrie cu final fericit.
Povești frumoase mai gasiti pe blog. Pentru ganduri din suflet va sugerez sa comandati cartea aceasta.
