Petronela Rotar a scos o multime de carti bune pe care cu drag le recomand, caci merita intreaga noastra atentie. Dar haide sa vedem intai cine este Petronela Rotar. Iata cateva informatii preluate de pe wikipedia:
Rotar a practicat jurnalismul timp de 18 ani ca reporter pentru stațiile locale de știri ale Pro TV, Antena 1 sau Realitatea TV în Brașov. A început să publice poezii în 2014. Primul ei roman Orbi apărut în 2017 și a fost cea mai bine vândută carte a anului. Romanul a fost propus pentru a fi ecranizat.
În anul 2018 a lansat romanul “Privind înăuntru” care a primit distincția Cartea anului, la Premiile Culturale ale Consorțiului Corona Brașov.
Privind inauntru, carte scrisa de Petronela Rotar
Vezi detalii si pret aici
Am adunat in cartea aceasta drumul meu spre sine si lectiile mele. Poate vor mai fi de folos cuiva, drumet ratacit pe calea vindecarii. Este darul pe care il intorc vietii, ca m-a ingaduit si asteptat sa ma intorc cu fata spre ea. – Petronela Rotar
Privind inauntru ii ofera cititorului o descriere a calatoriei lungi si anevoioase, cu suisuri si coborasuri, cu obstacole si victorii, catre acceptarea si impacarea cu un sine ranit, care a adunat traume de cand se stie. Este povestea zbuciumului si zbaterii sinelui care se apara de realitatea poate prea cruda pentru a fi suportata si care recurge la mecanisme de protectie cel ajuta sa supravietuiasca, dar care il izoleaza totodata de realitate. Este si povestea luptei – in ani de terapie, individuala si de grup – cu aceste mecanisme, dar si povestea drumului catre vindecarea eului ranit si impacarea dificila cu sine. O carte care descrie dureros de deschis cele mai profunde traume si care te pune pe ganduri, dar iti ofera si speranta, pentru ca exista o cale spre vindecare, cu pretul unui efort remarcabil.
Petronela Rotar (nascuta in 1977, Brasov) este scriitoare, psiholog si blogger. A fost jurnalist vreme de 18 ani, lucrand ca reporter, editor si prezentator la ProTV, Antena 1, Realitatea. Blogul ei este unul unde spune lucrurilor pe nume, din suflet, cu curaj si fara perdea. Petronela are doi copii si in prezent se pregateste sa devina psihoterapeut. A debutat in 2014 cu un volum de poezie, O sa ma stii de undeva, si a publicat de atunci inca sase carti, fie poezie, fie proza scurta, fie roman, cea mai recenta, Ajuta-ma sa nu dispar, aparand in 2019. Privind inauntru a fost publicata prima data in 2018. Aceasta este editia a doua, revizuita. La Editura Trei a mai aparut editia revizuita a romanului Orbi (2021).
Stiu, am fost obisnuiti de literatura si filme sa credem ca amorurile care se lasa cu sinucidere, cu asteptat zeci de ani, cu nabadai si alte comportamente toxice sunt marile iubiri. In realitate, astfel de iubiri sunt foarte putin iubire si foarte mult componente psihologice care tin de rani, de comportamente dezadaptative sau, din contra, supraadaptative si toata lumea sufera in ele. Or, iubirea nu ar trebui sa fie suferinta, contrar cliseelor si credintelor limitative de care e plina arta. – Petronela Rotar
Orbi, Petronela Rotar
Am scris asa cum nu scrisesem nicio data, aproape incontinuu. Am scris si 10-12 ore legat, am scris in fiecare secunda pe care am putut-o elibera de altceva, iar cand nu am scris, m-am gandit la scris. Cand am incheiat, mi-am dat seama ca traisem o forma de transa, ca nu imi aminteam mare lucru din perioada care trecuse, ca nu facusem curat in casa (OCD-ul meu cel mai pronuntat), ca nu locuisem decat in cartea aia. Asta. – Petronela Rotar
O carte de o sinceritate brutala, unde niciun sentiment, nicio traire, nicio fapta nu raman nedisecate si neexpuse privirii cititorilor. Dar ceea ce impresioneaza cel mai mult este capacitatea Petronelei Rotar de a rasfrange si asupra lor complicatiile si nesigurantele personajelor din carte, provocandu-i la o introspectie adanca in urma careia ramane intrebarea: Oare eu cat am fost, cat sunt de orb? Indiferent de gradul de empatie sau respingere pe care il ai fata de personaje, romanul acesta devine mai devreme sau mai tarziu o poveste personala, pe care fiecare cititor o modeleaza mai mult sau mai putin constient. Nu e de mirare ca, la final, simti ca ai citit o carte despre tine, in care chiar daca nu te-ai regasit cu totul, te-ai simtit parte din poveste. – Camelia Cavadia
Ca o disectie facuta pe viu, cartea Petronelei este construita in jurul revelatiei dureroase ca, desi ne ascundem sub un munte de mecanisme de aparare cotidiene, de noi insine nu avem unde sa fugim. – Anca Mizumschi
Sarmul imediat al scrisului Petronelei Rotar vine din faptul ca ea trateaza literatura ca pe o problema personala. Una directa, intensa si presanta, care nu sufera amanare. Ea vine in literatura asa cum vii la confesor, la psiholog: aducand cu tine complicatiile cele mai intime si mai chinuitoare ale vietii tale personale, lucrand direct in materia lor dureroasa pentru a ajunge la vindecare. E deopotriva o forma de curaj literar – si una de generozitate. O astfel de carte curajoasa si generoasa, vorbind despre abuz si violenta si rezistenta in fata lor, e si cea de fata. Sunt sigur ca va insemna ceva important – pentru victimele abuzurilor si cele ale literaturii, deopotriva. – Radu Vancu
Nu stiu ce-nseamna sa nu vezi cu ochii, dar stiu ce-nseamna sa-ti orbesti inima, cu tot sangele ei, sa-i dai peste gura instinctului care urla “Nu!”, sa-ti inveti mintea sa-ti justifice drumul in jos. Aceasta carte mi-a spart in fata o oglinda si m-am vazut bucati in toate cioburile ei (…) Ca sa te-ntorci la tine, ca alta cale nu e, iubeste-te-n farama, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela in cartea asta pulsanda, ravasitor de necesara… – Ana Barton
Petronela Rotar (nascuta in 1977, Brasov) este scriitoare, psiholog si blogger. A fost jurnalist vreme de 18 ani, lucrand ca reporter, editor si prezentator la ProTV, Antena 1, Realitatea. Blogul ei, este unul unde spune lucrurilor pe nume, din suflet, cu curaj si fara perdea. Petronela are doi copii si in prezent se pregateste sa devina psihoterapeut. Petronela Rotar a debutat in 2014 cu un volum de poezie, O sa ma stii de undeva, si a publicat de atunci inca sase carti, fie poezie, fie proza scurta, fie roman, cea mai recenta, Ajuta-ma sa nu dispar, aparand in 2019. Orbi este primul ei roman, publicat prima data in 2017 si devenit rapid cea mai vanduta carte a anului. Aceasta este editia a doua, revizuita.
In noaptea aceea, in acea prima noapte, m-a strins in brate spasmodic. Eram ca doua fiinte care se ineaca si se agata una de cealalta ca sa se salveze. Trebuie ca asta faceam, fiecare avea nevoie de celalalt ca sa nu cada in propriul hau si sa dispara. Ajuta-ma sa nu dispar.
In mintea mea se facuse intuneric, un intuneric bun si nu-mi mai era frica de el.
Nu trebuia sa adormim. Trebuia sa raminem treji, pina la capatul celalalt al noptii. Dar corpurile deveneau tot mai grele. Nu trebuia sa alunecam in somn, nu trebuia sa adormim, cine iubeste nu doarme, tresaream, iar ziua parea tot mai departe, tot mai lipsita de stralucire. Ce ar fi putut aduce, cind noaptea adusese deja totul, o iubire proaspata ca un les cald?
Fragment din volumul “Ajuta-ma sa nu dispar” de Petronela Rotar:
“Iubitule. (Iar iubitule e o afirmatie, nu un apelativ.)
Eu sint inca uluita. Nu stiu cind si daca o sa imi revin. Ma simt asa 80% din timp. E foarte mult. E aproape insuportabil, de fapt. As vrea sa inventez niste cuvinte noi, pentru ceea ce simt pentru tine, astea nu sint bune, sint mici si strimte si goale de inteles fata de ce vreau eu sa iti spun. Daca ai fi linga mine, m-as uita la tine, te-as stringe in brate, m-as lipi tare de tine si as face dragoste cu tine, totul tacind. Si ai sti. Dar nu esti si trebuie sa ma descurc cu ce am la dispozitie. Lucrurile pe care le faci, pe care le zici, pe care le intuiesc sau pe care le stiu despre tine. Tu. Daca exista Dumnezeu, atunci stiu exact cit e de cinic. Si de jucator. Am si o teorie despre asta. Cred ca Dumnezeul asta sau ce o fi El s-a jucat cu mine toti anii astia, fara intrerupere, fara sa oboseasca, fara sa slabeasca. Mi-a dat sa duc, sa vada cit pot. M-a testat, ca pe un prototip. Am fost jucaria lui de incercare. Cind nu am mai putut, mi-a dat inca putin mai mult. Cind m-am prabusit, mi-a dat un sut si apoi inca unul. Si eu am putut. I-am ris in fata si i-am urlat: te provoc, mai da-mi, poate reusesti sa ma omori si ma scapi. Si atunci, cind s-a plictisit de mine si a ajuns la ultimul nivel, ca la un joc pe calculator, m-a premiat. Nu avea de ales. Ori una, ori alta. Putea sa ma omoare sau sa imi dea ceva atit de frumos, de rotund, de minunat, incit sa compenseze si recompenseze tot restul. Altfel nu aveai cum sa fii. Dar esti. Tu.
Ma gindesc la o nuvela pe care o voi scrie cindva, cind din toate astea nu vor mai ramine decit imaginile stocate in lobul frontal: dragostea in vremea recesiunii. Nu sintem atit de batrini ca Florentino Ariza si Fermina Daza, dar m-ai putea curta inca 50 de ani.
Uneori, dimineata, inainte sa ma dezmeticesc cu totul, ma ia o spaima cumplita, fiindca mi se pare ca am visat totul; inca nu pot crede ca mi se intimpla mie. Atunci e momentul in care ma suspectez ca sint atit de smintita incit te-am inventat si caut gauri in matrice care sa imi demonstreze ca sint victima propriei mele minti. Stiu ca pare exagerat si literatura ce iti scriu eu, dar nu e. Cind vii din haul din care vin eu, nu poti crede pur si simplu ca lumina a fost tot timpul acolo si doar tu nu ai putut ajunge la ea.”
Alive, carte de Petronela Rotar
Vezi detalii si pret aici
Nu imi e frica de moarte. stiu ca intr-o zi va suna telefonul ca s-a dus mama-mare, care are aproape 90 de ani acum. Ca se va duce tata, care, deja jumatate paralizat, e jumatate mort. Ca intr-o zi va pleca si mama. Apoi sper sa urmez, firesc, eu. Dar daca nu va fi asa, ci altfel, stiu de pe acum ca nimic nu e intimplator si prin asta trebuie sa trec. Nu o sa ma mai intreb cu disperare: de ce mie? Sunt lectiile mele, crucile mele de dus. Ma stiu cu moartea bine, iar proximitatea ei m-a facut doar exceptional de vie.
Exista necesare si salvatoare guri de aer. Guri de apa. La o adica, si-o gura de lacrimi poate face o treaba foarte buna: te mantuieste de-un AVC. Traind insa cateva zile cu ochi si maini in cartea Petronelei Rotar, am fost obligata la o revelatie: gura de cuvinte. Una rarisima, de-o frumusete care frizeaza visul, rosie-camelie, pletorica, dulce-amaruie si parfumata cu licorile secrete ale Semiramidei. Nu s-a nascut ca s-o privesti de la distanta, sa te uimesti departe. Ti se deschide a sarut fierbinte, cateodata cast, alta data tremurat, iar de indata ce-ai atins-o, du-te incet catre oglinda, cu ochii-nchisi. Deschide-i si priveste: este a ta. Respira. Gura asta de cuvinte-inima esti tu. – Ana Barton
O sa ma stii de undeva, Petronela Rotar carti bune
Vezi detalii si pret aici
O sa ma stii de undeva e ca o matriosca din papusi de sticla, cu care umbli c-un fel de teama, sa nu le scapi si sa se strice, dar apasa fara frica, intra, trage, priveste-le, studiaza-le, citeste – au trecut prin multe, au rezistat in lumea reala si au sa reziste si-n varianta lor hirtioasa. (…) Dupa ce-o sa citesti cartea ei de debut, o sa exclami precum o tenismena care tocmai a cistigat un turneu foarte important – WOW! – si de aici incolo o sa stii exact de unde o cunosti. – Mihail Vakulovski
Scrisul acestei femei frumoase din toate unghiurile de vedere si de simtire nu se savureaza. Se musca, se mesteca, se-nghite drag. E dulce si te ustura. Incantatie samanica este aceasta, nu scriitura. Vrajitorie curata careia n-ai cu ce sa vrei sa i te sustragi. Curgi cu ea, te-amesteci si te umpli de buna mireasma. Pentru ca ea e buna si se da. Pentru ca ea e atat de buna incat te restituie tie-ti. Cuvinte-flori-de-camp care nu se aduna-n manunchiuri, ci se rasfira-n… poeme. L-am auzit pe Iulian Tanase zicand c-asa se cheama povestile-poeme. Indata m-am gandit la Petronela, c-o stiu de undeva, din miezul nestricat al lumii, din timpurile-n care nu i se despartisera apele si nici vantoasele in asta si cealalta. Pe cand aveam noi ochi multi de heruvimi si aripi sase de serafimi. – Ana Barton
Fragment din cartea “O sa ma stii de undeva” de Petronela Rotar:
“Buna dimineata
numele meu de botez este Petronela. celalalt nume al meu e Elena. detest craciunul si luna decembrie de cind ma stiu.
decembrie e o luna de vinatai, bataturi si moarte. in decembrie, de craciun, cind eram eu mica, a murit tata-mare. il iubeam tare pe tata-mare fiindca ta-ta-mare era mare si bun si se punea in fata lui tata. tata-mare ma iubea, desi nici el nu imi spunea. simteam eu. dar s-a dus. in alt decembrie sinistru, nu am mai fost, brutal, floare. fusesem o floare mica de tot.
tot in decembrie, tot de craciun, l-am gasit pe raposatul, proaspat major, sinucis in spital. si el era mare, a avut noroc, nu i-a cedat inima. eu nu m-am sinucis iarna, ca iarna nu e anotimpul meu, am ales o zi frumoasa de primavara. la spital a venit sa ma viziteze Sita, proful de romana, care credea ca sunt talentata si imi publica poeziile in revista scolii. in aproape fiecare decembrie am fost singura. de murit, raposatul mi-a facut un favor si a decedat vara. ani in sir, decembrie a fost sinonim cu spitalele bigudiului mic. acum doi ani, tot in decembrie, m-au sunat de la liceul bigudiului mare. sa vin repede, ca a luat pastile. sa stau linistita, ca au sunat ei la ambulanta. ma gindesc ca toti oamenii misto pe care ii stiu au incercat sau s-au gindit macar sa se sinucida. asta asa, ca sa bifeze si optiunea asta. sa nu te gindesti deloc la suicid mi se pare nesimtire. sa iti iasa, prostie. si oricum, mamele nu au acest buton de exit.
tot in decembrie, la inceput, am venit acum citiva ani dintr-o vacanta calda, iar tata era paralizat pe partea dreapta si incapabil sa mai vorbeasca. si tot decembrie, demult, era, cind m-am maritat cu burta la gura si nu a fost nicio scofala.
buna seara. numele meu de botez e Petronela. am 37 de ani si aseara a venit si la mine, in sfirsit, mosul. nu eram suparata pe el ca m-a lasat sa astept atit.
celalalt nume al meu este Elena. nu am nimic cu luna decembrie. e o luna misto.”
Sfirsitul noptii, Petronela Rotar
Vezi detalii si pret aici
Nu vreau sa adorm, o sa stau treaz ca sa o pot iubi constient. Cine iubeste nu doarme. Nu trebuie sa adorm. Trebuie sa fac cumva sa opresc timpul asta, sa-l incetinesc putin, citeva minute in plus, citeva secunde. Stiu, stiu ca e copilaresc sa imi doresc asta, si totusi, de ce nu pot opri senzatia ca e ultima oara cind o simt asa, abandonata in bratele mele, linistita, moale, calda, a mea? Ce e cu sentimentul asta straniu de pierdere, de ce simt ca nefericirea, concreta si sfisietoare, e la doar o noapte distanta?
CUPRINS:
• Alfa • Fratii • Camera 418 • Dragoste de mama • Stick-ul • 1.18 AM • Amanta • Gentlemanul de la tara • Alergatorul • Sfirsitul noptii • Exhibitionistii • Aventura • Gambler • La pescuit • Cina pentru doi • Popa din sat • Calul mort • Orasul fara soare • Accidentul de schi
Fragment din volumul “Sfirsitul noptii” de Petronela Rotar:
“Au fost cei mai lungi kilometri, pe care i-am strabatut ca in visele in care vrei sa alergi, dar nu ti se misca picioarele. Parea ca nu o sa mai ajungem niciodata. Baietii isi consultau ceasurile si calculau ca avem maximum o ora timp pentru masa si odihna, ca sa plecam si sa ajungem inapoi pe oarece lumina. Desigur, ca niste aventurieri adevarati, niste Bear Grills autentici, nu aveam fir de lanterna la noi, doar un aifon cu baterie pe sponci, care ne-ar fi putut lumina, o vreme scurta, drumul. Scenariul fantastic al lui Razvan de a sparge geamurile casutei care ma fermecase incepea sa sune tot mai verosimil. Cind am intrat in Gura Portitei, era aproape cinci dupa-amiaza.
Am cascat propria-mi gura, prostita de frumusetea — domesticita, de asta data — a inca unui loc nevazut si nepresimtit pina atunci. Razvan ne-a condus la o terasa unde ne-am prabusit si am cerut apa si de mincare. Stefan a cazut cu capul pe masa si a ramas letargic minute intregi. Eu singura am sarit de pe scaun si am plecat sa cercetez locurile acelea unde puteai prinde intr-o singura mina si delta, si marea. Ce energica esti, draga, m-a persiflat Stefan, dar eu eram doar curioasa si hotarata sa nu las oboseala sa imi ruineze bucuria si uimirea. Am mincat bors de peste si pizza, pe repede inainte, avind continuu in minte spaima ca ne va prinde intunericul pe plaja si nu vom mai gasi satul parasit unde lasaseram masina. Prin spatele nostru a trecut un tractoras, lui Razvan i-au sclipit ochii si toti am inteles unde bate, asa ca eu si Dada ne-am dus sa stam de vorba cu tractoristul, poate il imbunam cu nurii nostri sa ne duca si pe noi in remorca o bucata de drum, cit sa nu innopteze peste noi. Tractoristul ne-ar fi dus, dar, vedeti mataluta, e camere de filmat peste tot, trebuie sa vorbiti la recepte, daca ei zice ca sa ma duc, nicio problema. Dar oare nu ati venit pe jos tocmai de la Periboina, ca ati fi primii de care am auzit, s-a crucit omul, masurindu-ne din cap pina in picioare, neincrezator.”
Efectul pervers, carte de Petronela Rotar
Vezi detalii si pret aici
“asta nu e poezie, veti spune
asa e, aveti perfecta dreptate
e tipat”
CUPRINS:
• supravietuire • primavara • vara • toamna • iarna • I • a doua vara • a treia vara • II • a doua toamna • a treia toamna • III • a doua iarna • a treia iarna • turism • IV • nomenclator • efectul pervers • electroencefalograma • cocoon • V • sindromul cuibului parasit • sindromul insulei • sindromul stockholm (I) • sindromul stockholm (II) • sindromul tourette • VI • tablou de familie • manualul singuratatilor • curriculum vitae • viitor • prezent • VII • celalalt timp • ultima data cind am facut dragoste • ultima data cind am iubit un barbat • VIII • necrolog • IX
Fragment din volumul de poezii “Efectul pervers” de Petronela Rotar:
“sindromul insulei
n-am unde evada din corpul asta
n-am unde evada din locul asta n-am unde
mi-a fost o gazda buna pina de curind
iar eu, un parazit cu adevarat cumsecade
l-am spalat temeinic dupa fiecare folosire
i-am dat sa manince, sa fumeze si bea
iar intr-unele seri i-am dat alte corpuri calde
sa uite
dar acum
uite
sincer vorbind
iti spun: am petrecut suficienta vreme aici
as vrea sa plec putin
inainte sa cada”
Sper din suflet sa apreciati la justa lor valoare cartile scrise de Petronela Rotar si sa va bucurati de lectura cu ochii, cu sufletul, cu inima.
La recomandarea Petronelei Rotar, o super carte ce merita citita – Curajul de a fi un parinte imperfect. Cum sa cresti odata cu copilul tau – Sandra O’Connor
Dezvoltarea personala pe toate planurile este extrem de importanta. Numai in acest fel putem deveni mai buni, mai intelepti, mai pregatiti pentru provocari, mai putin stresati de greselile inerente. Despre dezvoltare personala putem invata multe din
cartile scrise de Gabor Mate.
2 thoughts on “Petronela Rotar carti bune”