Skip to main content

Spalieri de vie

Nu stiu de ce, dar intotdeauna mi-am dorit sa fiu atat de talentata la scris incat sa pot transforma spalierii de vie, din cuvinte, in ceea ce sunt ei in ochii mei. Ma veti intreba ce vad eu cand ma uit spre campurile sau dealurile din care rasar spalieri de vie. Ei bine, intotdeauna am avut senzatia ca sunt niste batrani puternici, caliti in lupta cu natura mereu potrivnica, niste mosnegi cu par lung, alb, care nu ezita sa isi sprijine nepoatele chiar si atunci cand le tremura picioarele de oboseala. Da, pentru mine, un spalier de vie e un barbat ajuns la o varsta inainta, o fiinta mandra care paseste cu fruntea sus si care spera ca domnita pe care o sustine sa dea rod bogat, parfumat, ametitor de bun.  Read More

Remedii naturiste pentru menopauza prematura

Menopauza prematura aduce in viata femeilor diverse simptome neplacute, dar si anumite riscuri pe care este bine ca fiecare sa le preintampine urmand sfaturile medicului si ducand o viata cat mai sanatoasa. Exista remedii naturiste pentru menopauza prematura si ar fi de preferat sa discutati cu medicul curant despre ele. Cele mai frecvente simptome aduse de menopauza sunt bufeurile, scadere a apetitului sexual, ciclu menstrual neregulat, stari de oboseala, incontinenta urinara mai ales in timpul stranutului sau al tusei, disconfort simtit in timpul actului sexual din cauza uscarii mucoasei, insomnii si schimbari bruste de dispozitie.  Read More

Costume de bucatar

Costume de Bucatar la preturi foate mici puteti gasi in magazinul online Dispotrading.ro. Pana sa ma uit la emisiunile tv din ultimii ani, credeam ca toate obiectele de Imbracaminte bucatar trebuie sa fie albe ca spuma laptelui. Odata cu master chef si alte emisiuni cu format asemanator, am descoperit ca exista costume bucatar negre si chiar m-am intrebat de ce omul alege uneori albul, pe care orice pata din bucatarie capata un aspect horror. Cred ca mi-ar placea sa stiu ca orice costum bucatar este negru sau macar de o culoare mai inchisa, desi sunt constienta ca albul ne da senzatia de curatenie, ca un echipament bucatar de culoare alba face ca omul sa aiba incredere ca va primi mancare buna si curata, caci nici un bucatar si nici un restaurant din lume nu isi permit sa mai utilizeze Imbracaminte bucatar de pe care petele nu mai pot fi scoase. Read More

Rezerva Bilete Avion Paris Bucuresti

Rezerva Bilete Avion Paris Bucuresti din timp, daca iti doresti o vacanta fara griji si cu bani cat mai putini. Este stiut faptul ca poti cumpara bilete avion cu multe luni inainte, atunci cand pretul lor este mic, iar cu diferenta de bani care iti ramane te mai poti bucura de alte lucruri in locul unde ajungi. Eu va spun sincer ca, daca as avea bani, chiar acum as face rezervare pentru bilete avion, sa ma asigur ca prind un pret excelent sau vreo oferta de nerefuzat la bilete de avion Bucuresti Paris. Ar fi o adevarata fericire sa ma vad ajunsa in orasul luminilor, sa ma bucur de fiecare straduta ingusta, de fiecare muzeu, de tot ce are Parisul mai frumos. Am convingerea ca multi gandesc ca mine, ca multi ar face orice pentru a putea pasi in poate cel mai frumos oras al lumii, pentru a face mii de fotografii si pentru a trai clipe de neuitat. Read More

Poveste personalizată

Era o zi rece, mult prea rece pentru mine. Înghesuită (mult prea înghesuită) în dormitorul unde adunasem tot ce a urcat Noe pe corăbie, mă delectam cu o carte. Nu contează care (a se citi “nu îmi aduc aminte care). Din senin, mi-a trecut prin cap că le-aș putea face nepoților mei o surpriză care să le aducă mai multe avantaje. Am scris dintr-o suflare șapte capitole dintr-o Carte de Magie care nu va vedea probabil niciodată lumina blogului. Personajele principale sunt chiar nepoții mei, David și Lorena. Vrăjile pe care micuții trebuie să le facă îi vor ajuta să învețe mai multe despre ei, despre lume, despre reguli indispensabile în viață. Adică așa am sperat atunci când am scris. În realitate, băiețelul (7 ani) s-a plictisit după primele două capitole, iar fetița (13 ani) a citit până la capăt, apoi a spus că “e frumoasă”. Punct.

Cartea mea de magie, povestea personalizată care speram să îi cucerească, a fost un fiasco. Știu, de cele mai multe ori scriu liniar (mult prea liniar). Cu povestea pe care am început-o (și care are deja 2615 cuvinte) habar nu am ce să fac. Am mai scris povești personalizate. Read More

Plasa de protecție pentru pisici

Am patru pisici în casă. Am și un câine de 24 de kilograme care păzește casa permanent. Locuiesc la parter, destul de aproape de strada foarte circulată. Nu mi-aș permite să las geamurile deschise dacă nu aș avea plasa de protecție pentru pisici. Bruno nu o atinge, dar dacă ea nu ar exista, probabil câinele și-ar întinde botul să apuce vreo pălărie din când în când. Le-am instalat anul trecut, după ce ne-am chinuit o lună întreagă cu niște călduri infernale. Țineam geamurile rabatate, căci nu le puteam deschide larg de teamă că pleacă pisicile la plimbare și sfârșesc sub roțile mașinilor sau în colții câinilor. Apoi am scăpat de chin. Pot aerisi oricând și oricât vreau, fără teamă că vor păți pisicile ceva. Vă sfătuiesc să procedați la fel, dacă țineți la animalele voastre și la propria conștiință.

Zilele trecute, profitând de vremea călduroasă de afară, ale mele pisici istețe și-au ales câte un geam la care să își etaleze nurii. Vrăbiuța, pentru că e mică, slabă, friguroasă, modestă, a optat pentru un loc pe calorifer, dar tot în apropierea ferestrei. A fost un moment pe care nu am vrut să îl ratez. Înarmată cu poza, m-am dat în stambă pe facebook. La scurt timp, cineva m-a întrebat dacă am plasă de protecție pentru pisici. Read More

Fenomen rar – luna în data de 14 noiembrie 2016

Motivând că scot câinele la plimbare, mi-am ascuns aparatul foto în buzunar și am ieșit afară, să văd luna uriașă despre care se tot vorbește. Vă spun cu sinceritate că nu m-a impresionat în nici un fel. Nu mi s-a părut mai mare decât în alte zile. Poate mai frumos învăluită în halo…
Nepăsători la fenomene rare, niște angajați ai primăriei măturau frunzele de la marginea trotuarului. Bruno, fericit, s-a oprit să își marcheze teritoriul.
-Uite, mă, ăsta se pișă pe munca mea! strigă unul dintre muncitori.
Zâmbesc și trec mai departe. După doi pași, pe Bruno îl apucă și treaba mare. Adun efectele în pungă și mă întorc la mormanul de frunze.
-Se pare că face de toate pe munca ta, îi spun râzând omului și arunc peste frunze punga cu rahat.
Spre norocul meu, omul chiar avea simțului umorului la el.
Întoarsă în casă, mi-am amintit de lună și am pozat-o prin geamul încă nespălat. Prefer să nu vă arăt ce a ieșit. Mergeți afară să o admirați – cu sau fără câini și măturători de străzi.

Read More

De la vis la realitate

Dragă C.,

Nu știu prin ce întâmplare neîntâmplată am reușit azi-noapte să te visez într-un mod de-a dreptul ciudat, care mă împinge acum să lansez în eter o scrisoare. Chiar mă bate gândul să scriu cândva o povestioară despre peisajele uluitoare ce m-au fermecat în vis și despre șobolanii care mișunau în voie prin acele locuri mirifice. De ce oare nu putem poza ceea ce ni se arată în vis? Mare nevoie aș fi avut de un aparat care să imortalizeze tot ce mintea mea a născocit pe care dormeam.

Îți amintești de vremurile când îmi spuneai că m-ai visat? De cele mai multe ori nu te credeam. Visele tale păreau prea trase de păr, prea frumoase pentru a fi adevărate. Poate chiar erau doar simple plăsmuiri ale unei minți înfierbântate de dor, de așteptare, de speranțe deșarte. Nu am de unde să știu. M-am trezit cu gândul la tine și m-am întrebat ce ai crede dacă ți-aș povesti cum m-ai condus aproape de casa ta, cum îți înotau lacrimile în ochi, cum panorama satului de pe dealuri mi-a tăiat răsuflarea și cum șobolanii care mișunau pe lângă acea gârlă neagră, uleioasă, m-au oripilat până și în somn. Read More

De peste ocean oare ce eră se îndreaptă către noi?

La Ostrov era o altă lume, mult diferită de cea în care îmi duc zilele, dar nu neapărat mai rea. Părea că timpul se scurgea mai încet. Oamenii mergeau pe străzi fără grabă. Tot în acest fel se mișca și bacul. O platformă silențioasă, ruginită pe alocuri, coborâtă pe ape din vremuri îndepărtate, când la concursurile de viteză participau până și melcii. Îmi plăcea senzația de amorțeală, de permanentă vacanță, de baladă a tăcerilor adânci, stropite din când în când de picuri dintr-o apă neagră, numită Dunăre.

Senzația de astăzi nu îmi place. Oamenii se tem că vom trăi și alte vremuri, mai tulburi. Politicieni sau nu, toți deplâng soarta americanilor și, în același timp, soarta celor ce și-au pus speranțele în țara tuturor posibilităților. E o spaimă care se insinuează adânc în mintea fiecarui om. Nimeni nu știe ce va fi, dar toți știu că nu va fi bine. E ca în vremurile despre care îmi povestea bunica mea – cândva oamenii se temeau de ruși și îi așteptau cu sufletul la gură pe americani. Read More

Pe Ostrov în jos

Pe Ostrov în jos, pe un mal frumos, mi-am lăsat pașii să rătăcească în voie prin nisipul plin de scoici și prin iarba îmbrumată care spunea, fără cuvinte, că octombrie e gata să se sfârșească. Acolo unde zgomotoasa Dunăre întâlnea cerul, curcubeul m-a salutat cu un Soare-Răsare de zile mari.

ostrov-poza

-Ce cauți la Ostrov? Încotro te poartă pașii?

Vântului tăios de toamnă i-am răspuns cu un tremurat incontrolabil și c-un surâs de mulțumire:

-Mă caut pe mine în voi. Îmi caut poveștile pentru blog. Trebuie să aflu cine sunt în linistea albă a răsăritului, în zbaterea fluviului, în șuieratul stufărișului, în miracolul vieții ivite din nisip, în scoica din care nu rămâne pe mal decât o cochilie spartă, în zborul păsărilor ce își caută case mai călduroase, în efortul de a rămâne trează două zile și-o noapte. Pentru toate astea cobor pe Ostrov în jos… Read More