Skip to main content

Cum puteți să mai răbdați?

Statul scoțian îmi finanțează două treimi din costul studiilor.
La Edinburgh, am întrebat șoferul unui autobuz dacă ajunge în locul x. Nu ajunge, dar mă lasă undeva în apropiere. La jumătatea drumului s-a schimbat tura și a venit un alt șofer. Primul nu a plecat acasă până nu i-a spus colegului să mă lase unde am nevoie.
Aseara am cumpărat o pâine. Acasă am observat că era expirată. Managerul magazinului și-a cerut mii de scuze, l-a rugat pe Mihai să aleagă altă pâine, a verificat el însuși data de expirare și nu ne-a permis să plătim, ci ne-a dat-o gratuit.
Pot povesti până mâine despre tot felul de mici întâmplări care fac diferența între noi și ei.
Cum puteți să mai răbdați? Cum puteți să mai stați în România, când mămicile sunt puse la zid pentru că nu vor să dea bani de cadouri sau să cumpere chestii prin clase, iar un ministru consideră că infractorii nu trebuie duși în cătușe la spital (ca să amintesc doar întâmplările zilei de azi, 4 martie 2020)? Cum?
Read More

În căutarea unei vieți mai bune

E prima mea ieșire singură. Nu până la magazin, ci tocmai până la Edinburgh. Călătoria cu trenul decurge bine. Emoțiile dispar. Îmi fac un selfie și îi trimit surorii mele poza. E o glumă între noi două. Cobor la Waverley. Știu drumul până la stația de taxiuri. Mă urc în primul. I want to get this address, îi spun omului, gâtuită de emoție. E pentru prima dată când sunt departe de ai mei. E pentru prima dată când merg singură la o întâlnire importantă. Nici măcar nu știu dacă ceea ce spun în engleză e corect. Îi arăt omului adresa printată pe foaie. Mă invită să iau un loc în spate. Întreb dacă pot plăti cu cardul. Sigur că da, răspunde.

Ca orice scoțian care se respectă, deschide discuția despre vreme. Pare plăcut surprins să audă că mi se pare o zi frumoasă. Profită de ocazie pentru a-mi spune că e ultima lui săptămână în Scoția. S-a despărtit anul trecut de soție și nu își poate reveni. Are nevoie de o schimbare Read More

Încă nu știu încotro mă îndrept

Mi-a fost iarna atât de grea, încât la un moment dat am crezut că nu voi mai apuca o altă primăvară. Mă izolasem de lume. Singură pe creanga mea desfrunzită, vedeam totul în cenușiu și negru, ca un doliu purtat după pofta-mi de viață pierdută, după dragostea pentru oameni, după râsul care altădată umplea zările. Știam că trebuie să îmi iau zborul, să îmi îndrept privirile către verde crud și albastru senin. Nu găseam nicăieri curajul de a-mi întinde aripile, de a rupe odată plasa care mă ținea captivă, de a mă scutura din amorțeala care îmi cuprindea sufletul.

Într-o dimineață, la ora cinci, atunci când soarele și-a coborât razele către pământ, din pur senin am ridicat capul, am zâmbit, am întins aripile Read More

Verde crud și albastru senin

Strâng din ochi până când ridurile devin mult mai pronunțate decât sunt în realitate. Mă orbește verdele crud care a umplut zarea. Mă orbește albastrul senin al cerului primăvăratic. Nu am nevoie să țin ochii deschiși. Imaginea mi s-a întipărit pentru totdeauna pe retină. O pot readuce la viață oricând, cu doar o clipire. “Întoarce poza, că ai lăsat copacii culcați la orizontală, de parcă încă ar dormita în iarna grea”, îmi șoptește o voce. Nu întorc nimic. Tocmai aici e farmecul. Nu vreau ca oamenii să vadă niște banali copaci etalându-și podoabele rămase agățate în crengi încă de dinainte de Crăciun. Vreau ca ochii și sufletele să li se umple de verde crud și albastru senin. Vreau ca primăvara să le fie la fel de fericită pe cât îmi este mie inima când mă uit la această poză. Read More

Între vis și realitate (1)

Delicii gastronomice

Mâncărica de fasole alături de care am așezat niște castraveți murați și minciunelele poloneze din aluat foarte subțire mi-au încântat ieri simțurile. Concluzia a fost că nu trebuie să mănânci zi de zi cine știe ce preparate sofisticate pentru a-ți bucura inima, ochii și papilele gustative.

Gânduri la cafea

Situația în lume pare tot mai împuțită. Coronavirusul mă sperie, însă nu atât de tare încât să mă facă să golesc rafturile magazinelor. Locuiesc într-o țară civilizată și am convingerea că autoritățile nu ne vor lăsa să murim (rușinos) de foame. Read More

Vidre, șopârle, crocodili și alte lighioane

De ce oare spunem “bani lichizi”, când ei sunt cât se poate de solizi? Și ce înseamnă când vezi două vidre jucându-se nestingherite pe puținele valori lichide pe care le ai în casă? E oare semn că trebuie să te ridici de pe scaun și să arăți lumii câteva dintre lighioanele pe care le-ai adunat de-a lungul vremii? Probabil da, căci altfel nu îmi explic de ce îmi petrec dimineața de sâmbătă postând pe blog poze cu tot felul de șopârle, crocodili și alte animale mai mult sau mai puțin înspăimântătoare.

Două vidre. Le-am remarcat astăzi, din pură întâmplare, pe bancnota scoțiană de 10 lire. Trebuie să știți că banii ăștia nu au nici o valoare în România. Cei care au plecat din Scoția cu bani lichizi și-au luat o mare păcăleală. Nici o bancă de la noi nu se uită spre lirele scoțiene. Dacă vrei să poți folosi lire în România, trebuie să le schimbi pe cele scoțiene cu unele englezești înainte de a ajunge în România, Read More

De ce britanicii au robinet separat pentru apa caldă și robinet pentru apa rece?

Încă din ziua când am ajuns în Scoția am observat o ciudățenie pe care nu mi-o imaginam posibilă: în cele mai multe case și instituții din Marea Britanie robinetul de apă caldă este separat de cel pentru apă rece. Asta înseamnă că, atunci când vrei să te speli pe dinți sau să speli vasele (într-un cuvânt, când vrei să folosești apa de la baie sau de la bucătărie), ai două variante, ambele nepotrivite anului 2020 – ori îți îngheață sufletul în tine, ori te opărești. Detalii despre răspunsul la întrebarea din titlu puteți găsi ușor pe internet.

“Cold water came from a mains supply and was fit for drinking. Hot water would be serviced by a local storage cistern often situated in the loft. This caused an imbalance of pressures which meant that if incorrect taps and valves were installed one stream of water could force its way across to the other.”

Pe mine, mai mult decât explicația acestei anomalii, mă interesează soluția. Cum faci să te speli dimineața pe ochi și cum îți speli vasele când pe o parte apa vine sloi de gheață și din cealaltă parte vine clocotită? Read More

Cum poti alege corect tampoanele?

Poate fi dificil sa stii ce fel de tampoane sa folosesti atunci cand ai inceput sa menstruezi. Exista tampoane de zi de marimi diferite pentru ca tu sa o alegi pe cea care ti se potriveste cel mai bine. Alegerea tamponului se face in functie de fluxul menstruatiei. Poti alege o dimensiune mai mare daca sangerezi mult sau una mai mica daca sangerezi mai putin. Poti utiliza tampoane interne de dimensiuni mai mari la inceputul perioadei cand exista scurgeri mari si unele de dimensiune mai mica atunci cand perioada este aproape de final.

Pentru o protectie fiabila pe durata noptii poti folosi tampoane de noapte. Acestea sunt mai goase si au un grad de absobtie mai mare. Poti introduce un tampon de noapte inainte de a merge la culcare, pe care il poti schimba abia in momentul in care te trezesti, avand un somn linistit, fara griji. Read More

Aș citi cuvintele scrise de tine, dacă mi le-ai oferi

Sunt voci care susțin că blogurile sunt pe moarte, că toate cuvintele adunate în ele vor ajunge la cimitirul speranțelor deșarte, căci viitorul este al vlogurilor, al pozelor mai mult sau mai puțin reușite, al comunicării cu ajutorul emoticoanelor. Refuz să cred. Oamenilor le place să scrie. Unii încă nu au aflat sau nu au încercat cu adevărat. Oamenilor le place să citească. Poate că unii încă nu au găsit textele potrivite. Poate că alții vor tot mai mult.

Poezii, povești, afișe, etichete de borcane… Eu citesc tot ce îmi iese în cale. Aș citi și cuvintele scrise de tine, dacă mi le-ai oferi. Nu mă interesează dacă ai deja cărți publicate sau dacă e prima ta încercare de a însăila un text. Haide să ne bucurăm împreună de frumusețea cuvintelor, a ideilor, a poveștilor. Lasă în comentarii sau în mesaj privat textul tău și, dacă vrei, eu îl public pe unul dintre blogurile mele, să rămână acolo până la sfârșitul internetului. Read More

Povesti la gura blogului

Imi place sa scriu povesti la gura blogului, chiar daca nu prea am timp si fac totul pe fuga, fara sa ma gandesc de doua ori si uneori chiar fara sa ma verific. Imi place sa imi imaginez situatii noi, le vad in fata ochilor, insa de multe ori simt ca nu le pot pune in cuvinte asa cum mi-ar placea. Dar asta nu inseamna absolut nimic, daca scriu din pura placere, fara nici o obligatie si fara nici un gand de a impresiona pe cineva. De multe ori e de ajuns sa vad o fotografie sau sa intalnesc un cuvant pe care nu l-am mai intalnit de mult. Atunci mintea mea simte ca trebuie sa isi reverse preaplinul pe foaia virtuala a blogului, chiar daca povestea nu e gata, daca nu a avut destul timp sa stea la dospit.

S-a intamplat sa scriu marti o poveste pe celalalt blog. M-a inspirat o plasa de pescuit pe care am vazut-o cand scriam un banal advertorial. Nu m-am mai simtit in stare sa o pun pe blog in seara cand mi-a venit ideea, probabil pentru ca eram deja foarte obosita, insa a doua zi, la prima ora a diminetii, totul era gata. Eu, va spun cu toata sinceritatea, sunt foarte incantata de respectiva poveste spusa la gura blogului, chiar daca statisticile imi arata ca a fost citita de mai putin de 100 de oameni marti. I-am citit-o astazi si sotului meu. Mi-a spus ca prima jumatate l-a cam plictisit si ca abia in a doua jumatate s-a insufletit atmosfera si i-am atras cu adevarat atentia. Read More