Opriti planeta, vreau sa cobor! Au fost atat de multi ani in care am stat pe facebook cu aceeasi placere cu care stateam la cafea si tigari cu prietenii! Au fost atatia ani in care am incercat sa scriu zilnic ceva pe facebook, de parca fara parerea mea nu se mai invartea pamantul…
Apoi, dintr-o data, mi s-a facut scarba. Scarba de toata prefacatoria omeneasca. Nimeni nu mai statea in casa nepieptanat, nimeni nu mai ducea gunoiul fara o tona de ruj de buze, nimeni nu mai lua copilul de la gradinita daca nu avea macar BMW. Scarba apoi de prea mult adevar, prea multa ura, de prea multa prostie etalata cu mandrie.
Inca imi este. Totusi, pentru ca om sunt si eu, cu greseli si ciudatenii, inca stau pe facebook. Inca ma uit la tot ce debiteaza unul si altul, desi nici nu ma amuza, nici nu ma mai infurie macar.
Ma uit la unii asa cum te uiti la un gandac de bucatarie cazut pe spate. Mi-a trecut dorinta de a le intinde un pai de care sa se agate ca sa se repuna pe pozitie. E bine sa-i lasam sa dea din picioare haotic pana obosesc. Un gandac de bucatarie plin de energie deranjeaza. Unul epuizat zace inert, incapabil sa reactioneze cand iei decizii in locul lui.
Cam astea mi-au fost gandurile in ultimele luni. Aseara, din senin, am simtit nevoia sa scriu pe facebook. Voiam sa astern doar cateva cuvinte. Mi se parea important sa le consemnez. Nu am facut-o. Le scriu acum, aici – ieri a fost de fapt ziua in care toti ar fi trebuit sa strigam: Opriti planeta, vreau sa cobor!
Uite ca n-am murit daca nu am mai scris ieri, cum nici voi nu ati murit daca nu ati mai vazut postari d-ale mele de atata amar de vreme. Dar v-a fost dor de ele, nu-i asa?
Postarea e preluata de pe facebook, desigur, unde am scris pentru prima data in ultima jumatate de an mai mult de un paragraf. Probabil ma voi intoarce la scris, pentru ca e parte din mine si pentru ca pana acum am scris doar in gand, de scarba ca prea putini mai citesc si inca mai putini inteleg. Uitasem ca ar trebui sa scriu pentru mine, in primul rand.
Opriti planeta, vreau sa cobor! – ca sa nu ma intreb peste ani la ce naiba ma refeream, las aici mentiunea ca ieri a fost ziua in care trump l-a primit cu aplauze si covor rosu pe putin in Alaska. Chestii rosii si portocalii mai dragute gasiti aici.