Skip to main content

Onix – cel mai de preț agat, Bruno – cea mai dulce și fină ciocolată

M-am trezit devreme. În clar-obscurul camerei, Onix strălucea ca o nestemată. I-am simțit botul rece pe obraz. Am întins mâna și i-am mângâiat spatele arcuit, apoi urechile calde. Mi-a răspuns așa cum doar ea știe să o facă – lingându-mi și în același timp mușcându-mi fața. Încă mai are câțiva dințișori de lapte, ascuțiți, nesuferit de tăioși. Ceilalți s-au schimbat deja. Se schimbă și ea de la o oră la alta. E tot mai încrezătoare, mai independentă, mai frumoasă. Învață foarte repede. E drept, are și cel mai bun profesor din lume.

Micuței îi era teamă să coboare scările. Degeaba o chemam, degeaba îi puneam zgarda lui Bruno, ca să înțeleagă că ieșim afară, la joacă. Stătea încremenită lângă ușă, așteptând nici ea nu știa ce. Dar Bruno a știut. A urcat până la Onix, a împins-o ușor cu botul, a coborât trei trepte. Ea a coborât doar două. Bruno a urcat iar, a încurajat-o, a împins-o ușor cu botul și a mai coborât trei trepte. Cu o răbdare de fier, câinele matur a învățat puiul să coboare treaptă cu treaptă până jos, spre libertatea din curte.

O învață permanent câte ceva: să nu mai bage lăbuțele în castronul cu apă, să nu îl deranjeze când vrea să doarmă, să mestece mâncarea, să tragă de funie, să nu muște prea tare când se joacă, să nu latre degeaba la stele, dar să fie vigilentă când vine poștașul. 😀 Îl învață și ea: să iubească nu doar oamenii și pisicile, ci și câinii. Bruno nu mai poate sta fără ea. Plânge dacă Onix adoarme în altă cameră, dacă e scoasă la un pipi scurt în curte, dacă e preocupată de vreo jucărie și nu se uită spre el.

Învățăm și noi, oamenii. Observându-le comportamentul, ajungem la concluzia că umanii sunt mai răi decât animalele. Câți adulți cunoașteți care ar fi dispuși să adopte un copil al străzii, needucat, obraznic, având ca avere doar zâmbetul inocent? Adulți care să își facă un scop în viață din a îngriji și educa un copil străin? Adulți care să se dea la o parte din fața farfuriei cu mâncare, chiar dacă sunt înfometați, doar pentru a lăsa copilul străin să se hrănească pe săturate?

Onix este cel mai de preț agat din câte există. Bruno este cea mai dulce și fină ciocolată din lume. Noi ne considerăm norocoși că suntem parte din viața acestor comori ale căror inimioare bat alături de ale noastre.


Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.