Românii sunt oameni harnici
Occidentalii îi acceptă pe români pentru că sunt harnici. Vă sună cunoscut aceste cuvinte? Românii sunt muncitori – nu cred că am fire de păr în cap de câte ori am auzit această propoziție spusă cu mândrie de oameni din toate categoriile sociale și de toate vârstele. Am auzit-o și am început să o cred, mai ales știind că mie îmi place să fac lucrurile așa cum trebuie, să caut întotdeauna cele mai bune soluții pentru a realiza ceea ce doresc. Mă gândeam că omul harnic e așa cum îmi place să cred că sunt eu. Și poate chiar mai există asemenea oameni. Nu vreau să generalizez în nici o direcție, ci doar să vă spun ce am observat în ultima vreme lucrând cu oameni de diverse naționalități, oameni de prin întreaga lume.
După cum vă spuneam, muncesc într-o brutărie. O fabrică destul de mare și de cunoscută în lume. Aici am întâlnit nu doar români și scoțieni, ci și persoane venite din cele mai îndepărtate locuri ale pământului. Nu pot generaliza doar în baza faptului că am cunoscut zece români și cincisprezece scoțieni, nu-i așa? Dar vă pot spune ce am remarcat în această lună de zile în care am muncit cot la cot cu ei. Desigur, este posibil să mă înșel, iar ei să fie altfel de cum îi văd eu, după cum și ei m-au văzut altfel de cum sunt în realitate.
I-am observat pe scoțieni. În general sunt mai puturoși decât românii și probabil profită de faptul că, voluntar sau nu, sunt privilegiați, după cum e și firesc să se întâmple în propria lor țară. I-am apreciat și îi apreciez maxim pe polonezi. Oamenii ăștia m-au lăsat fără cuvinte. De la cel mai tânăr și până la cel mai bătrân, polonezii sunt de o hărnicie ieșită din comun. Niciodată nu se prefac că muncesc, niciodată nu fac treabă de mântuială, niciodată nu așteaptă să facă altul treaba pe care trebuie să o facă ei. Vă spun cu mâna pe inimă că, dacă aș avea vreodată o afacere și aș vrea să angajez oameni, doar polonezi aș angaja.
Sunt românii harnici la muncă?
Iată o întrebare dificilă. Probabil răspunsul meu îi va supăra pe cei care nu citesc cu atenție și nu observă că încerc să vorbesc doar din experiența mea la brutăria din Scoția. Aici sunt peste 30 de români. Toți parcă făcuți după același tipar. Sunt foarte harnici atâta timp cât este vreun șef prin preajmă sau dacă la finalul respectivei activități îi așteaptă o pauză, o recompensă cât de mică (de genul – când terminăm plecăm acasă, poate cu zece minute mai devreme decât e programul normal). De cum rămân nesupravegheați, românii încearcă să se fofileze, să lucreze mai încet, mai de mântuială sau să îi lase pe alții să le facă treaba.
Nu scriu toate astea ca să râd de români sau să îi pun într-o lumină proastă. Româncă sunt și eu. Scriu doar ca să le mai tai din orgoliu celor care își imaginează că românii sunt moțul lumii, că fără ei pământul nu s-ar mai învârti, că popor mai harnic nu există pe această planetă. Doamnelor și domnilor, vă înșelați! Români sunt harnici, dar nu sunt cireașa de pe tortul forțelor de muncă internaționale!