O duminica din luna august. Aveam probabil in jur de 12 ani si ai mei se pregateau pentru o iesire la iarba verde. Nerabdatoare, am luat mingea si am iesit in fata blocului. Strada era pustie. Firesc, as spune acum. Cine mai sta pe afara duminica, la ora 7 dimineata? Pe trotuar se intindea umbra unui plop, intrerupta din loc in loc de razele soarelui abia rasarit. La picioare aveam covor de frunze patate in diverse culori. Iubeam deja frunzele de plop, cu multele lor nuante de verde, galben si maro. Cerul era fara pete, de un albastru curat, clar, bland. Mi-am imaginat ca soarele voia sa ajunga la mine, sa imi incalzeasca pielea. Impiedicat de plopul batran, astrul solar se inalta tot mai sus, facandu-mi semne. Am ridicat ochii spre cer si l-am salutat, incantata.
Nu stiu de ce mi-a ramas in minte aceasta amintire si de ce revine an de an, in august, in diminetile senine. Si mi-ar placea sa ii pot spune fetitei de atunci (copilului din mine) ca soarele chiar rasare pentru ea, chiar isi indreapta razele spre piele-i infrigurata, chiar straluceste doar de dragul ei. As vrea sa ii mai spun ca pentru fiecare petic cenusiu din viata exista o floare parfumata, de un roz bland, care ii poate aduce zambetul pe buze si o poate ajuta sa viseze frumos in continuare. Trebuie doar sa o caute cu rabdare.
Duminica senina sa aveti!
Ce frumos, si eu am anumite amintiri care revin an de an :). Duminica frumoasa
Ai povestit pe undeva despre ele, sa le putem citi? 🙂
O zi frumoasa iti doresc! :*
Eu nu am fost niciodata o persoana matinala, nici macar in copilarie. La mare cand mergeam tragea mama de mine sa mergem sa vedem rasaritul, dar nu intelegeam de ce. Acum insa ma bucur de fiecare raza de soare! Sa ai o duminica insorita Vienela!
In copilarie ma trezeam de obicei tarziu, foarte tarziu. Puteam sa dorm si 24 de ore. Acum ma trezesc cu noaptea incap si dorm maxim 6 ore pe noapte. 🙂
O duminica de vis iti doresc! :*
Uneori e bine sa ne amintim cu drag de momentele frumoase din viata noastra!
Ce ne-am face fara ele? 🙂
Ce frumos ai povestit…eu de cand ma stiu, ma trezesc foarte greu dimineata 🙁
Multumesc mult! 🙂
De vreo 22 de ani, de cand am nascut, ma trezesc la cel mai mic zgomot, desi inainte puteai taia lemne pe mine dimineata. 🙂
foarte frumoase amintiri
Toti avem asa ceva, sunt sigura…
Foarte frumos. Amintirile mele sunt starnite, de obicei, de parfumuri si arome.
Si mie mi se trezesc multe amintiri cand intalnesc anumite arome. 🙂
Duminica placuta si tie, Vienela!
Multumesc mult, Antoaneta!
Pisica e a ta, dar unde ai găsit o floare atât de frumoasă?
La mama unui prieten. 😀
Trebuie sa fi fost o zi cu adevarat speciala, de ti-o amintesti cu atatea detalii. Cat despre floarea aia roz, stiu ca trebuie sa fie pe undeva dar, uneori, asa de bine se ascunde, ca am senzatia ca nu am s-o mai vad.
Nu cred ca a avut ceva special in afara de acele momente. Regret ca nu imi pot aminti fiecare dimineata a vietii mele. Fiecare dintre ele a avut ceva special… 🙂
Daca ochii te inseala, foloseste nasul. Parfumul ei sigur te va purta acolo unde trebuie. :*
Ce amintiri frumoase. Si eu imi aduc aminte la un moment dat ca m-am trezit pe la 6 dimineata si am iesit in curte (eram la bunica). Bunicii erau in gradina, iar eu speriata am inceput sa ii caut. Cand i-am vazut unde sunt m-am intors si le-am facut cacao cu lapte proaspat muls de la vaca. Atat de mult s-au bucurat, incat imi aduc aminte si acum.
Ce dragut! Acum, citind, mi-am amintit de o matusa a mamei, de la Moreni. Ea ma astepta dimineata cu laptele proaspat muls in cana. Niciodata nu am mai baut asa lapte gustos…
Amintirile fac parte din noi, fie ca sunt frumoase sau mai putin frumoase le purtam in suflet toata viata. Mie imi placea la bunica, atunci cand venea matusa mea de la oras si ne aducea cornuri pe care le mancam cu lapte stand la msuta aia mica si rotunda. Eu fiind musafirul aveam locul special fata de verisorii mei, adica pe un pragar mai inalt, ei … pe scaunele :))