Copilul din mine se bucură de aceste zile ploioase ale unui octombrie rău și bun în același timp, căci poate lenevi în voie, poate desena, poate scrie poezii, poate spera. Filozoful care aș fi putut fi știe că ploaia e bună, că-i tocmai vremea ei, că spală trotuare și păcate deopotrivă. Femeia care sunt astăzi crede ca ploaia înseamnă involuție pentru om și evoluție pentru natură. Mai crede că omul, dacă a fost vreodată inteligent, astăzi nu e decât un tâmpit cu prea mult timp liber.
Și cum să nu creadă asta, când a petrecut minute bune citind comentarii pe site-ul care ne va tâmpi în curând pe toți? Până și ploaia, o banală ploaie de toamnă, a ajuns să ne învrăjbească. Sau poate că omul a adunat în suflet mult prea multă obidă și acum profită de libertatea de exprimare pentru a-și vărsa focul asupra oricui îi iese în cale. Cum mama zmeilor să ne certăm pentru că unii sunt doar șoferi de duminică (sau așa ni se pare) și totuși aleg să iasă cu mașinile personale atunci când plouă, în loc să se ascundă sub umbrelă sau să se urce în metrou / autobuz / tramvai?
Ce-i pasă lui x dacă y își ține mașina parcată un an și o scoate din garaj / parcare numai când plouă sau dacă o folosește oricât de des poate (după o vorbă aflată astăzi pe fb: mașina e ca femeia – degeaba o ai dacă nu o f__i)? Îi încurcă lui x circulația pe șosele? Dacă y plătește aceleași taxe, nu are aceleași drepturi? Cât de tare te-ai tâmpit, omule? Cât de jos ai coborât? Cât de egoist ai devenit? Și, mai important, îți vei mai reveni vreodată?
Nu scoateți mașina din parcare numai când plouă, fiindcă riscați să întâlniți în fața blocului sau în trafic vreunul dintre nebunii care astăzi circulau liberi pe facebook și îi înjurau pe cei care le încurcă lor circulația, de parcă faptul că ei merg mai des cu mașinile personale le dă mai multe drepturi decât celorlalți.
“Dacă nu conduci zilnic, de ce să scoți mașina când plouă? Ia, frate, umbrela!” – spune un nene pe fb, iar haita aplaudă și zbiară la șoferii de duminică, la toți cei care îndrăznesc să își folosească propriile mașini când plouă, la cei care aleg probabil să conducă așa cum au fost învățați, cu prudență, fără a se grăbi spre întâlnirea cu moartea.