Mare mi-a fost mirarea într-o zi când, din senin de aprilie, peste mine a venit furtuna unor reproșuri jenant de nelalocul lor. O femeie cu care eram prietenă pe facebook și care, de-a lungul a câțiva ani, mă căutase de multe ori pe privat ca să îmi povestească diverse chestii personale, acum îmi lăsase mesaj că mă scoate din lista de prieteni. Pe jumătate amuzată și pe jumătate curioasă, am întrebat de ce. Răspunsul ei mi-a dat lumea peste cap: Nu mi-ai scris La multi ani de ziua mea. A fost un moment greu, în care mi-am amintit că unii oamenii trebuie menajați ca să nu le fie tulburate stolurile de păsărele pe care le adăpostesc în cap sau, după caz, evitați chiar și cu prețul pierderii prieteniei lor. 😀

Am încercat să îi explic că eu nu trăiesc pe fb, că am o viață plină în afara rețelelor de socializare, că am și alte treburi de făcut pe acest pământ. Până acolo mi-a fost. Ceea ce mi-a scris în continuare m-a făcut să râd în hohote, apoi să mă enervez cumplit, după care mi-am dat seama că biata femeie are neapărată nevoie de ajutorul unui psihiatru, mai ales că nici înainte de izolare nu era chiar în apele ei. Iată mesajul ei:
elefant.ro

“Si eu sunt ocupata sa mi iau laicurile inapoi si sa mi cresc copilul, nu ma prefac ca am doi câini în loc de copii. A, doar sa te folosești pe interes sa mai ai un fan la grupuri la la blog. Doar pentru asta sint oamenii pe interes.”

După care m-a blocat, răpindu-mi astfel șansa de a-i răspunde. Nu țineam neapărat să am ultimul cuvânt, însă îmi doream în continuare să îi fiu de ajutor. Am lansat pe facebook un apel:

Dacă o aveți în lista de prieteni, vă rog să îi transmiteți din partea mea un elegant “Marș la psiholog!”. Și eu am copil, am o viață în afara facebook-ului, am și alte treburi de făcut pe acest pământ.
PS: Am vrut să îi ascund numele, dar al doilea mesaj m-a enervat rău.

Am stârnit o avalanșă de glume care m-au făcut să râd până m-am ales cu dureri de fălci. 249 comentarii la postare. Totuși, pe lângă faptul că femeia mi-a dat ocazia de a mă distra și de a le aduce “fanilor” la cunoștință că nu fac urări de la mulți ani, eu am rămas cu o nedumerire: în ce fel mă prefac? Ori câinii nu sunt ai mei, ori câinii sunt de fapt copiii mei deghizați în animale. Ah, și încă ceva: m-a dat afară în vreme de pandemie. Asta nu se pedepsește prin lege? Poate ar trebui să îi fac plângere la facebook, după cum m-a sfătuit o prietenă, ba chiar  să îi cer și despăgubiri, să îmi dea înapoi toate laicurile pe care și le-a luat la plecare.

Dacă nu vreți să pățiți ca mine, vă rog să vă aduceți aminte de prietenii de pe facebook. Nu contează că nu îi cunoașteți, că nu ați schimbat două vorbe vreodată, că unii nici măcar nu vă plac, important este să petreceți zi de zi câteva minute urând fiecăruia La mulți ani, că doar facebook are grijă să vă anunțe când e ziua lor.

Bine, eu sunt o prefăcută, clar. Câinii sunt ai vecinului, iar copilul, care are 26 de ani, l-am abandonat acum 2 ani într-un apartament mișto la vreo două mile de mine. :)))) Vreau doar fani pentru blog, nu bătăi de cap cu copii sau câini. 😀