Misterul gemenelor, o carte despre care mi-am dat seama inca din primele pagini ca se citeste usor si ca are o poveste draguta, careia merita sa ii acord toata atentia mea. Mi-a placut mult si am terminat-o in doar cateva ore. O recomand pe blog, chiar daca nu am timp sa scriu o recenzie, asa cum ar trebui. Tocmai de aceea am incercat sa fac o mica selectie, sa va ajut cumva sa va dati seama despre ce este cartea si cat de lejere sunt dialogurile. Poate ca intr-o alta zi, cand voi avea mai mult timp liber si voi gasi dispozitia necesara, voi reveni cu amanunte. Misterul gemenelor este ca un basm modern despre doua adolescente, dintre care una “normala”, iar cealalta nascuta “aripi-rosii”, condamnata sa nu aiba nume, nici viata personala, sa traiasca ascunsa intr-un pod, departe de ochii celor care considera ca aripi-rosii este un monstru ce trebuie ucis inca de la nastere. Fata fara nume trece, dupa cum era de asteptat, printr-o multime de aventuri, in incercarea ei de a se salva pe sine si lumea.
“La aceasta pauza, preotii se foiesc, cu nervozitate.
-Totusi, continua Toiagul de Onix, pana in ziua de azi, gemenii sunt marcati de briciul unui preot, ca sa-i putem cunoaste ca sunt oameni si sunt buni.
Se intoarce spre mine.
-Preaiubita, ce este un aripi-rosii?
…
Isi deschide bratele si zambeste inspre adunare.
-In orice caz, cu siguranta ca nimeni care a dat nastere unei creaturi atat de monstruoase nu i-a ingaduit sa traiasca.
…
Acum, Toiagul de Onix mi se adreseaza direct:
-Tu nu porti pecetea preotului, preaiubita, si stim ca esti o geamana.
…
Toiagul de Onix se uita la mine.
-Daca esti atat de amabila sa ingenunchezi, preaiubita, zice el cu blandete si intr-o fractiune de secunda sunt lovita din nou cu biciul, de data asta in spatele picioarelor.
…
-Poarta pe spinare cuvenitele cicatrice pentru fiecare dintre demonicii aripi-rosii! Poarta dovada maniei eterne a zeilor nostri!
Vocea Toiagului de Onix spinteca aerul, iar incaperea izbucneste in strigate si urale si exclamatii de manie.” – Misterul gemenelor, carte scrisa de Adi Rule
