Ne-am mutat in aceasta casa intr-o seara de martie rece. Afara ploua cu galeata, noi eram obositi, infrigurati si, culmea ghinionului, accidentati. Eu fusesem la un pas de moarte prin inecare si numai prezenta de spirit a fiului meu ma salvase, lasandu-ma cu o coasta rupta, amintire a unei clipe de neatentie si a altei clipe, de disperare si inspiratie. Aveam si un deget rupt chiar in acea seara, dupa o tranta provocata de Bruno. Mihai avea clavicula rupta. Cu doar cateva ore inainte jucase fotbal si fusese bine-merci. O miscare brusca, o cazatura gresita si iata cum, din doi oameni, doi erau vai de steaua lor.
Am intrat in casa. Tremuram din toate incheieturile, asa ca primul gest a venit firesc. Am pornit centrala termica, sa facem caldura. Apoi am observat ca in sufragerie aveam un semineu electric. Mihai a invartit de buton, cu speranta ca functioneaza. Nu s-a intamplat nimic, asa ca l-am lasat in plata Domnului, desi cu parere de rau. De-a lungul celor cinci ani de cand locuim aici, l-am mai sters din cand in cand de praf. In aceasta vara chiar mi-a trecut prin cap sa il scot de la locul lui, caci ocupa spatiu degeaba si nu prea se potrivea in peisaj.
Apoi a venit ziua in care am rabufnit. M-am plans pe facebook si pe la prieteni ca platim mult la gaze, desi ma straduiesc sa fac economie. Mihai chiar m-a invitat aseara sa stau cu el in iglu, caci nu mai aveam caldura de altadata in casa. Am scris aici mai pe larg cat platim la gaze. Din vorba in vorba, Mihai i-a spus unui prieten ca am vrea sa setam temperatura apei din centrala, dar nu stim cum, ca sa nu mai incalzim boilerul pana la fierbere degeaba.
Asa a ajuns Adi sa vada ce tip de centrala avem (de pe vremea cand s-a nascut regina) si sa ne ghideze pas cu pas ca sa facem setarile dorite. Surpriza a venit in clipa in care am amintit de semineu, iar prietenul nostru a insistat sa miscam de buton ca sa verificam daca functioneaza. Apasand si invartind, dupa cum ne-a invatat, am reusit sa pornim semineul. Care nu numai ca merge, dar face o caldura de nu poti sta in sufragerie.
Ma uitam la Mihai, el se uita la mine, apoi amandoi la Adi, in telefon. Atat de fraieri suntem? Am stat cinci ani intr-o casa fara sa stim ca putem incalzi sufrageria atat de bine si de repede? Unde mai pui ca eu, stiind ca e nefunctional, l-am spalat cu carpa uda, sa ii iau jegul si sa ii dau luciu. As spune ca am fost norocoasa ca nu m-a gasit Mihai cu dintii ranjiti langa semineu.
Desi nu imi convine deloc, pentru ca imi place sa am confort in casa, am decis sa folosim pe timpul zilei semineul, care pare sa consume mai putin, pentru ca eu imi petrec ziua in living, si numai seara sa pornim centrala termica pentru o vreme, ca sa incalzim si dormitorul. Invat de la scotieni, care isi incalzesc numai camera de dormit. Mi-e mila de celalalt dormitor, pe care nu il folosim si care se va degrada neincalzit fiind, insa mai mila imi este de banii mei.
Voi ce trucuri folositi ca sa faceti economie la gaze?
Zambesc. Mi-am inceput dimineata atat de frumos! Afara ningea ca in povesti, in casa era o lumina calda, portocalie, data de semineu, iar din boxa auzeam cele mai frumoase colinde de Craciun. Lipseau doar cozonacul si colindatorii pentru ca atmosfera de sarbatori sa fie perfecta. Sper sa va fie si voua ziua la fel de placuta!
Deicamdată nu e navoie să facem economie la gaze. Apartamentul e mic şi bine izolat şi ne putem permite să plătim gazul fără să ne strâmtorăm. Dacă o să se scumpească prea mult, o să facem economie la altceva nu la căldură.
Asa avem si noi apartamentul de la Ploiesti. E atat de bine izolat, incat nu e nevoie sa tinem centrala prea mult timp pornita, ca se mentine bine caldura. Aici, in schimb, e jale! Mi-e si mila sa tin centrala pornita toata ziua, stiind ca pe o parte vine si pe cealalta parte iese caldura din casa. 😁
Noi am luat termostat, aşa că n-avem grijă să oprim şi să pornim centrala, porneşte şi se opreşte singură. Trebuie doar să mutăm termostatul în altă cameră când deschidem geamul ca să aerisim.
Credeam că oocidentalii sunt oameni mai gospodari şi mai chibzuiţi decât noi, ăştia de la poarta Orientului, Însă văd că noi, din puţinul nostru, am găsit bani să ne izolăm locuinţele, iar ei, din mai multul lor, nu.
Cred ca scotienii sunt un popor aparte. Ei incearca sa nu strice arhitectura veche. Uite, daca iti cumperi o casa construita in 1900 si vrei sa ii pui termopane, nu ai voie decat acolo unde nu pot fi vazute. Usa de la intrare, de exemplu, trebuie sa ramana asa cum ai gasit-o. O poti restaura, dar nu schimba. Plus ca aici e chiar neobisnuit sa scada temperaturile atat de mult, sa ajunga pe minus si asta sa dureze mai mult de o saptamana. Casele lor sunt acoperite cu niste pietricele care permit apei sa se scurga repede de pe ziduri, pentru ca aici ploua mult, exagerat de muult. Sa nu mai amintesc de zgarcenia lor proverbiala. 😀 Stii ca nu au calorifere in bucatarie?