Sunt trei. Ai nimănui sau poate ai noștri, ai tuturor – depinde din ce unghi îi privești. Mititei și rotunjori, cuminței și frumușei, numai buni de mângâiat, de răsfățat, de protejat. Culorile vesele în care s-au învelit aduc bucurie în suflet. Cui? Doar celor care au ochi să îi vadă, urechi să îi audă și inimă să îi înțeleagă. Trei căței de talie mică, rătăcind pe străzi în căutarea unei vieți mai bune. Au format o alianță destul de ciudată la prima vedere. Într-o țară unde bărbații pot lua oricând doresc decizii pentru femei, unde oricine poate decide soarta altora, iată că o cățelușă vrea să arate că știe să fie șefă de haită, să găsească drumul cel bun, să îi ghideze pe alții spre mai bine.
Cuvintele se formează singure pe tastatură. Degeaba încerc să le stăpânesc, să alung nepotrivitele care ar putea da naștere controverselor și animozităților. Inițial, postarea se voia a fi doar un mic omagiu adus unor căței simpatici care mâine poate vor cădea în plasa hingherilor sau sub roțile vreunei mașini. Iată că, influențată de ceea ce se întâmplă zilele astea prin țară, pun poza celor trei căței și scriu despre cum unii oameni vor să aibă (sau chiar cred că au) dreptul de a decide pentru alți oameni, despre cum bărbații pot lua hotărâri pentru femei, despre cum anumite minorități știu ce este mai bine pentru majoritate.
Mă enervez rău. Îmi miroase a ev mediu. Îmi miroase a ipocrizie, a manipulare, a prostie. Știți cât de urât miroase prostia? Știți că natura ne dă clipă de clipă câte o lecție? Oare cât timp mai trebuie să treacă pentru ca omul să învețe din greșeli și să nu le mai repete? Când oare vom învăța să trăim în armonie, să gândim cu propriul creier, să ne vedem bârna din ochi?
Să-i privim pe cei trei. Astăzi sunt prieteni. Umblă împreună. Poate de teamă, poate pentru că au înțeles că șansele de supraviețuire sunt mai mari când lucrează în echipă, poate pentru că e vremea când cățeaua poate face pui. Mai târziu se vor despărti. Fiecare va merge pe drumul său. Masculii în căutarea altor distracții, femela în căutarea unui loc ferit în care să își crească viitorii pui. Probabil cei mai mari dușmani ai acestora vor fi chiar masculii care astăzi se poartă ca niște mielușei și care îi duc cățelușei trena. Poate că nu ar trebui uitat un lucru: o cățea care trebuie să își apere interesele va mușca din oricine i se va pune în cale, va lupta până la ultima picătură de sânge pentru a proteja ceea ce iubește: poate pe ea, poate puii, poate libertatea de a lua decizii…
E foarte trist ce se întâmplă.Undeva e chiar furie când vezi că unii vor să decidă cum să-și trăiască alții viața.Ne întoarcem în timp,n-am învățat nimic din tragediile care s-au întâmplat datorită unor restricții.Am uitat câte femei au murit,câți copii s-au născut cu probleme din încercarea disperată a unor femei de a scăpa ilegal de sarcini nedorite.Să nu se înțeleagă că sunt pentru avort.Dar sunt situații și situații.Sunt atâtea fete care au rămas însărcinate în urma unor violuri,în urma unor incesturi.Sunt atâtea soții care au niște animale alături de ele care nu țin cont de perioadele fertile ale femeii.Ei știu că trebuie să facă ceva și femeia trebuie să se supună.Și nu țin cont dacă au cu ce să crească un copil sau dacă ea mai poate.În loc să se facă ceva să se educe populația,să se facă un program de planificare familială și în cele mai îndepărtate cătune,e mai simplu să dai o lege stupidă și care îngrădește anumite libertăți.Și să se implice și biserica!În ce lume trăim?Nu toți sunt ortodocși.Unii nu sunt credincioși.De ce trebuie ca un anumit cult să facă o lege pentru o țară întreaga?
Exact!
Pentru ca acceptam sa ne intoarca in evul mediu, d-aia fac ei legea. 🙁