Iubirea, ca o ploaie…

 

 

O, de-aș putea cumva iubirea să-nțeleg
Aș pune-o ca un scut peste pământu-ntreg

Să nu mai fie lacrimi, nici ură, nici durere,
Să nu alerge omul după măriri și-avere…

Dacă-aș putea, aș pune iubirea într-un nor
Și-aș da-o ca o ploaie peste pământ, cu dor

S-atingă orice suflet, în el să înflorească
Și inima de gheață să-nvețe să iubească…

Și-aș face din iubire veșmânt de sărbătoare
Să-mbrac cu el pământul ce sângeră și doare…

S-alung furtuni de ură ce vin pe marea vieții
Și să aduc în lume splendoarea dimineții…

O, de-aș putea cumva iubirea să-nțeleg
Aș pune-o ca pecete peste pământu-ntreg…

Mi-aș pune viața însăși zălog pentru iubire
Să fie-n lume pace, belșug și fericire!

Iubirea, ca o ploaie… Autor: Maria Luca