Iubesc ploaia, de Nichita Stănescu

Iubesc ploaia, de Nichita Stănescu, este una dintre poeziile mele preferate, o poezie sensibila si cu mesaj puternic. Cati dintre voi iubesc ploaia? Mie mi-a placut dintotdeauna si deseori m-am plimbat fara scop pe strazi prin ploaie, numai din pura placere pe care mi-o ofera. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca voi ajunge sa traiesc in Scotia, o tara unde ploua mai mult de 200 de zile pe an. Si, uimitor, inca iubesc ploaia si inca ma plimb de placere pe strazi, prin paduri si pe dealuri cand ploua.

Am sa va las si varianta audio a poeziei Iubesc ploaia, de Nichita Stănescu, caci merita ascultata si apreciata.

 

 

Iubesc ploaia, poezie de Nichita Stănescu

Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !

E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !

E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !

Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !

De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !

Iubesc ploaia, de Nichita Stănescu

Lasă ploaia să vină când vrea ea!

Prin ploaia care nu se termină cu adevărat niciodată

Nu scoateți mașina din parcare numai când plouă

Sub semnul lui P

Sunt singură și liberă să mă bucur de iubire, să fiu, pentru o eternitate, mireasa nopților de vară.