Skip to main content

Între vis și realitate (3)

Delicii gastronomice

A descoperit Mihai niște ștrudele cu mere, un deliciu. Pentru el, căci mie nu îmi plac deloc. Prefer oricând o ciocolată cinstită.

Gânduri la cafea

M-am mirat și m-am rușinat când am văzut cum semenii mei goleau rafturile magazinelor. Am râs și am făcut o mulțime de glume în casă. Astăzi nu mai pot. Situația pare să se împută de la o zi la alta, de la o oră la alta. Dacă, totuși, oamenii care și-au făcut ceva provizii aveau dreptate să nu stea cu frigiderul gol? Ce fac eu dacă decid autoritățile să închidă tot pe motiv de pandemie de coronavirus? Pe cine trimit să îmi cumpere ce îmi trebuie: “Nu, nu vreau nimic de la tesco sau lidl. Te rog să îmi iei de la magazinul polonez niște pișcoturi șprițate, ficăciori de pui și mere ionatane.”?

După ce Scoția a intrat în rândul lumii etalând rafturi goale prin magazine, am lăsat rușinea deoparte și am dat o comandă online destul de serioasă.

Mă plimb și vizitez

Fragment scris joi: Evit să ies din casă. Scot câinii la joacă în curte și, în caz de maximă urgență, merg la cumpărături. Încă nu m-am decis dacă mă voi duce sau nu la școală vineri. Vreau să mă laud cu hărnicia de care am dat dovadă în această dimineață. Încă mai pluteam între vis și realitate când am ieșit cu “dulăii” în curte. Cât timp ei au alergat prin omătul așternut peste noapte, eu am deszăpezit în fața casei, pe aleea spre casă și treptele până la curtea din spate. Cu o mică pauză în care am alergat-o pe Onix să o bag în curte, că domnișoara plecase la plimbare prin cartier.

Continuarea, luni dimineață: nu m-am dus la școală, dar am profitat de timpul liber. Am mobilizat toată familia și am zugrăvit baia și bucătăria, apoi am vopsit geamurile și ușile acestor două încăperi.

Prietenii mei nebunatici

Ah, nu-mi vine să le mai spun așa. Onix a reușit ieri să mă scoată din minți. La ora 5,30 i-am dus în curte. După cinci minute, Bruno a cerut acasă. Maimuța nu. Am stat cu ea până la ora 6,15, când s-a decis să facă pipi. E un coșmar. Oricât de mult o țin afară, dacă îi e frig refuză să facă. Așteaptă să intre în casă, la căldură. La ora 10 am scos-o iar. O oră și jumătate de tremurat în vântul incredibil de rece. Degeaba. Am băgat-o în casă din cauză că a început o furtună care îmi lua cățeaua pe sus. În câteva secunde ploaia m-a udat până la piele, deși eram îmbrăcată ca pentru o zi rea în Scoția.

Singura soluție propria evoluție

La începutul cursului ESOL level 3, ca să învățăm despre preposition of place (opposite, next to, behind, on the corner of, between, in the middle), profa ne-a printat niște foi în care apăreau clădiri pe o stradă. Noi trebuia să îndrumăm oamenii către una anume, să dăm detalii despre cum pot ajunge acolo. De exemplu, să le spunem că farmacia este între bancă și supermarket, iar benzinăria este în spatele școlii.

Mici escapade în literatură

“My brother, something eats you. From within. I feel it. Stop hiding it from yourself.” – Assassin’s Fate, Robin Hobb

De strajă la porțile visului

Oamenii au visat dintotdeauna să fie nemuritori, să rămână veșnic tineri, frumoși si sănătoși, să respire dragoste infinită și pasiune devastatoare. Pentru mine, ar fi însemnat să nu îl mai am pe Ionuț, să nu îl cunosc pe Mihai, să nu îmi mai bucure inima Bruno și Onix.

Pentru o viață sănătoasă

Mănânc mere. Foarte multe mere. Mi le pregătesc ca în copilărie, răzuite și amestecate cu biscuiți. Fac multă mișcare. Nici nu aș avea cum să nu fac, ținând cont că am doi câini tineri și plini de energie. Încă puțin și rămân fără piele pe mâini de la atâta spălat. De când cu coronavirusul, am tot timpul senzația că sunt murdară. Vocile din jurul meu spun că eram oricum obsedată de spălat pe mâini. Acum am început să îi stresez și pe alții: nu atinge, spală-te, nu te rezema etc. Nu mai mâncăm în public și încercăm să stăm departe de oameni, însă ai mei încă merg la muncă, așa că va fi tare greu să ne ferim cu adevărat. După cum știți, în UK s-a luat decizia de a nu închide nimic.

O poză în fiecare jurnal (între vis și realitate)

Tare mi-aș dori să îmi pot ascunde familia undeva departe de oameni până trece pericolul acestei mizerii de virus.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.