Eram de vreo două luni în Scoția. Știam engleză cam cât știe un copil preșcolar care a luat câteva lecții. Stăpâneam bine cuvintele de care aveam nevoie la serviciu și cam tot ce era legat de câini. Într-o zi, în timp ce mă îndreptam cu niște colege de muncă spre cantină, un manager scoțian ne întreabă “How are you, fox?”. Fetele, românce și ele, cu un nivel de engleză la fel de bun ca al meu, rămân o clipă blocate, fără să știe ce să răspundă. Ne îndepărtam și începem să facem glume pe seama acelui “fox”. Ba că ne-a văzut drăguțe, ba că e vreun afemeiat, ba că l-a indus în eroare părul nostru vopsit roșu… Oricum, ideea este că din acea clipă toate am început să îl privim pe acel manager ca pe un libidinos dornic să se bage în seamă cu femeile care îi ies în cale.

Mai trec vreo două luni și mi se întâmplă iar. De aceasta dată eram doar cu o colegă poloneză. Cineva trece pe lângă noi prin curtea fabricii și ne întreabă “How are you, fox?”, numai că tura asta am început să am îndoieli. Nu se poate ca toți să fie afemeiați și să aibă aceleași glume proaste. Parcă nu a fost fox, ci folks. Dar ce naiba înseamnă folks?
elefant.ro
O întreb pe poloneză. Nu știe. Mă opresc și pun omul să repete întrebarea. Aud foarte clar folks. Îi spun că nu cunosc cuvântul și îi cer să explice. Mă lămurește repede că nu e nimic jignitor, că e doar un mod de a spune “oameni buni”, “prieteni” etc. Mă întorc în secție cu câteva minute mai devreme, nerăbdătoare să le învăț și pe celelalte românce, ca să nu rămână fetele cu impresia că managerul nostru e un afemeiat.