Glasul înțelepciunii
Dragă R.,
Am ezitat mult între a-ți acorda o prietenie pe care te-ai pișat cândva și a te ignora, așa cum meriți. Curiozitatea mea, tipic feminină, mă îndemna să aflu ce dorești, cum o duci și ce părere ai despre noua mea viață. Înțelepciunea m-a ținut de mână și mi-a spus că butonul acela nu trebuie apăsat. Nu ne leagă absolut nimic. Nu avem de ce să fim prieteni. Poate părea dur ceea ce spun acum, dar trebuie să recunoști că e adevărat. Bine, știu, tu și adevărul mergeți pe drumuri diferite.
Să nu-mi spui că te-ai schimbat. Nici un lup nu își schimbă năravul. De fapt, nici că îmi pasă, indiferent dacă proverbul se adeverește ori ba. Mie oricum îmi plac doar lupii sălbatici, care au curajul de a trăi în natură și de a lupta cu greutățile întâlnite în cale, nu și cei care se aciuează pe lângă casa omului și se gudură pentru un colțișor de pâine uscată. Când am vrut un asemenea lup, l-am luat pe Bruno, căci el e mai sincer și mai recunoscător decât orice om.
Ca să știi că ți-am văzut cererea și că nu îmi pasă de ea, am postat pe facebook un mesaj public. Finuț, elegant, subtil. Fără nume și prenume, fără posibilitatea ca destinatarul să fie identificat. Mă știi, sunt o doamnă în această privință. Am bănuiala că l-ai citit, căci din acel moment nu mi-ai mai oferit like-urile tale și bine ai făcut. Mă scoteau din minți. Nu voiam nici să te blochez, ca nu care cumva să îți răpesc bucuria de a mă urmări. Îl mai las o dată si aici, în scrisoarea ce va rămâne netrimisă. Doar așa, ca să îmi amintesc mereu că-i bine să asculți glasul înțelepciunii.
Mi-a bătut trecutul la ușă. Cu putere. De două ori. L-am privit cu atenție. Avea același chip alb-negru, aceeași privire de cățel bun, credincios, care te-ar proteja cu prețul vieții sale. Știam deja că e doar o mască. Mă mai păcălise cu ea cândva. L-am lăsat să vadă că sunt aceeași maimuțică veselă, dornică să asculte marea și să viseze la infinit. Încă nu i-am spus că toate gândurile mele sunt la prezent și se îndreaptă către viitor, nu spre trecut. Sper să înțeleagă singur.
Glasul înțelepciunii
