Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, pardon, din curte. Oportunista cum ma stiti, planuiam sa dau o fuga astazi pana la Edinburgh pentru ca tot avea sotul drum pe acolo. M-am trezit inainte sa cante cocosii imaginari, am baut o cafea, apoi am scos cainii afara. Si, imediat ce mi s-au lipit narile din cauza frigului, am decis sa aman plimbarea. Imi place sa colind strazile pietruite ale capitalei Scotiei, sa admir cladirile vechi, sa ma bucur de aglomeratie, insa nu sunt masochista ca sa ma torturez cand pana si gandurile imi sunt fulguite, inzapezite, geruite.
A venit iarna in Scotia. O iarna mai grea decat cele pe care le-am trait pana acum in aceasta zona a pamantului, unde temperaturile rareori ajungeau la zero grade. Cu toate ca soarele ne-a luminat in fiecare zi, in ultima saptamana a nins, s-a format polei, a inghetat totul in jur. Inca nu s-a terminat. Urmeaza inca o saptamana la fel de draguta, cu temperaturi asa cum imi plac mie cand am chef de lenevit in pat cu cartea in mana.
Noroc ca ne-au reparat centrala termica si pot sta la caldura, chiar daca asta ne va urca factura la cer. Paranteza – daca locuiesti la casa in Romania si ai contract pentru gaz la ENGIE, e posibil sa iti fie util articolul despre centrala termica si pompa de caldura. Inchid paranteaza. Am aflat ca in Scotia exista o lege care obliga proprietarul casei sa le asigure chiriasilor camera la hotel daca nu poate repara centrala termica in decurs de 24 de ore.
Mi-a atras aseara atentia o poza pe facebook. Un soi de cort care era impodobit la exterior ca sa arate ca un brad pentru Craciun. In interiorul lui era o paturica pe care statea un caine. I-am aratat imaginea lui Mihai si i-am spus ca vreau si eu un asemenea culcus pentru cateii mei. A ras, inveselit de ideea ca Bruno ar putea lasa cortul in picioare cand s-ar apuca sa isi faca patul asa cum doar el stie, aruncand in toate partile carpele, tragand cu dintii de ele si rascolind culcusul pana cand capata forma dorita.
Tot pe facebook vazusem in urma cu vreo luna ca o doamna din oraselul unde locuiesc voia niste manusi potrivite pentru lucrul la calculator, de acasa. M-am intrebat cat de frig poate fi intr-un apartament locuit de scotieni, oameni zgarciti prin definitie, care prefera sa stea in frig si pe intuneric decat sa plateasca prea mult la gaze si lumina. Apoi am trait pe propria mea piele senzatia, in ziua in care ni s-a stricat centrala termica. Groaznic pentru un om ca mine, care ar da orice pentru a trai numai la caldura.
E ora 9,40. Afara sunt minus 7 grade, neobisnuit de frig pentru Scotia, unde se simt cam ca la noi cand temperatura ajunge la minus 20-25. In casa e destul de cald pentru Mihai, foarte cald pentru Bruno si inca frig pentru mine si Onixuta. Mi se invalatucesc in cap mii de ganduri fulguite, inzapezite, geruite. Rad cand imi amintesc cum m-am ridicat mai devreme de la birou cu gandul de a face o poza reprezentativa pentru acest articol. Si cum, ajunsa la fereastra, mi-am amintit ca telefonul este la fiul meu.
Se spune ca dragostea este o forta incredibila, care are puterea de a incalzi lumea si inimile oamenilor. Nu neg, dar va intreb:
-de cate ori, indragostiti fiind, v-a luat cu calduri?
-de cate ori ati simtit ca luati foc cand ati fost furiosi sau cand v-ati dat seama ca erati intr-o situatie extrem de jenanta?
O fi dragostea o mare forta, insa eu ma infierbant teribil daca ma enervez. Si asta cu toate ca viata mea nu este guvernata de furie, ci de iubire. Asta sa fie oare motivul pentru care mai mereu imi este frig? Am nevoie cumva de mai putina dragoste si de mai multa furie?
Daca nu ati zambit citind ultimul paragraf, poate o veti face la urmatorul, pe care il copiez de pe facebook. L-am scris aseara, inainte sa ma bag la somn:
“Suntem betivi, drogati si rai,
Pusi pe scandaluri si batai,
Ne doare-n p__a cine sunteti voi!
LUPII GALBENI suntem noi!”
Suna ca naiba, ca mai toate cantecele pe care le canta galeriile de fotbal. Cu toate astea, suna asa ploiestean, ca ma simt mandra, ma simt acasa. Ahahahaha. Va pup! O iarna alba si calduroasa va doresc! Stiu, este o utopie…
Daca mai aveti timp, va invit sa descoperiti ce am scris in ultima vreme:
Să râd în limba mea, să plâng în limba mea
1 thought on “Ganduri fulguite, inzapezite, geruite”