În clipa când mi-am dat seama că nu mai e de glumit și că lăcustele nu se vor lăsa până când nu vor curăța magazinele de absolut tot ce este comestibil, am comandat online ce mi-a ieșit în cale pe site-ul celor de la tesco, fără să mă mai întreb dacă ne place. Nu prea multe, să fiu sinceră, pentru că la anumite produse nu aveau nimic în stoc. Simțeam deja că probabil va veni vremea când nici o țară nu va mai exporta nimic. Și, cum Marea Britanie nu produce prea multe, mi-a fost clar că trebuie să ne asigurăm că avem ce mânca în perioada următoare.
Când a ajuns la noi comanda (în mod obișnuit venea a doua zi; acum a venit după o săptămână), surpriză. Am primit doar jumătate din ceea ce comandasem și asta din cauză că lipseau toate celelalte produse alese și nu aveau cu ce să le înlocuiască. Am avut noroc la făină, de exemplu. Nu aveau la pungi mari, dar măcar ne-au trimis două punguțe de câte 200 de grame. Le-am pus în cămară, cu eticheta de “comori inestimabile”.
Știam de la soacra-mea că se poate și mai rău. Cumnata mea a pierdut trenul cumpărăturilor de balamuc și s-a trezit că nu avea în casă gram de făină în care să tăvălească niște chifteluțe înainte de a le prăji. Bine că și-au adus aminte că mai avea soacra mea o pungă pe acasă. A bătut drumul până acolo cu o zi înainte de a fi interzise plimbările.
Acum două săptămâni toată lumea era revoltată că nebunii au golit rafturile magazinelor. Zilele astea, aceleași persoane postează poze și rețete cu tot felul de pâinici, clătite, chifle, prăjiturele, cornulețe fragede etc. Păi de unde aveți atâta făină, doamnelor?
