De ne-am ucide unul pe altul, poezie de Ana Blandiana

 

 

Dacă ne-am ucide unul pe altul

Privindu-ne în ochi,

În ochii noștri în jurul cărora

Genele stau ca o coroană de spini

Care-ncunună definitiv

Orice privire,

Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit

Cu dragoste fără de țărm în ochi,

Și, cunoscându-te, ți-as spune:

Mori,

Mori, dragul meu,

Va fi atât de bine.

Vei rămâne numai cu mine,

Tu, cel născut din cuvânt,

Vei cunoaște gust de pământ,

Vei simți ce frumoase sunt rădăcinile

Împletindu-ți prin ele mâinile,

Cu neînțeleasa bucurie

De-a nu mai fi pentru vecie…

Și, mângâindu-mă, mi-ai spune:

Mori, draga mea,

Iubita mea cu frunte de octombrie

Cuprinsă ca-n icoane

De nimb rotund de moarte,

Mori,

Lasă-ți culorile în flori,

Plete lungi cărărilor

Și ochii luciu mărilor,

Să știi

De unde să le iei,

Când vei veni…

Dac-am muri deodată împreună

Ucigaș fiecare și victimă,

Salvator și salvat

Privindu-ne fără-ncetare-n ochi

Mult după ce nu vom vedea…

Înainte de Revoluția din 1989, poetei Ana Blandiana i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica, iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România.

FIECARE FEMEIE AR TREBUI SĂ ASCULTE ASTA!!!

Iubesc ploaia, de Nichita Stănescu

O fărâmă de suflet pe un perete

De ne-am ucide unul pe altul, poezie de Ana Blandiana

De ne-am ucide unul pe altul, poezie de Ana Blandiana