Calmy și înțeleptul Gustav, simțind că furia Carminei se augmentează, își pleacă ochii spre pământ și tac.
-Spune, motan stupid, ce alegi?
Gustav nu are nevoie decât de o secundă pentru a rosti cu umilință cuvintele pe care conștiința i le dictează:
-Eu am provocat soarta și tot eu voi îndrepta lucrurile. Lasă-i pe frații mei gemeni să rămână aici, la adăpost de pericole, măreață stăpână.
Nici bine nu șopteste motanul aceste vorbe și camera deodată se luminează de parcă un glob uriaș ar fi străpuns învelișul de beton. Sub picioarele celor doi nefericiți, atinsă de-un tangaj inexplicabil, podeaua se leagănă o clipă lungă, apoi se crapă cu vuiet. Calmy, deloc calm, se prinde grăbit de coada lui Gustav și alunecă spre adâncul pământului, pierind din ochii de gheață ai Carminei.
*
Cutremur în camera secretă reprezintă doar un mic episod dintr-o poveste spusă la gura blogului.
Povestea lui Calmy este colectivă, o poţi continua din care punct / episod vrei, rezumându-te la o contribuţie între 50 şi 150 de cuvinte. Cum povestea curge, deja, pe mai multe fire epice, te rugăm să anunţi continuarea ta într-un comentariu, preferabil pe pagina sa principală.
Am continuat povestea aici: https://gandvis.wordpress.com/2016/10/07/calmy-convergenta-in-rugaciune/