Să ne imaginăm viața ca pe un drum plin de serpentine, de urcușuri și de coborâșuri, de grădini înmiresmate și de viroage care emană mirosuri puturoase. La fiecare pas pândesc tot felul de pericole, reale sau închipuite. De unele știm din instinct cum să se apărăm ori cum să le evităm. Dar viața ne întinde mereu capcane, de cele mai multe ori tocmai când nu ne așteptăm, ne trimite în cale pericole care ne strâng în colivia temerilor de tot felul și ne silesc să schimbăm cursul precum apele ce întâlnesc în cale diguri. Inima se face ghem și bate tot mai tare, gândurile se nasc și apoi mor doar pentru a da naștere altor și altor gânduri. Cum să ne apărăm și cum să ripostăm?
Bruno al meu, de exemplu. În această dimineață a trecut printr-un pericol mortal. Cu greu ne-am revenit după spaima pe care am îndurat-o atunci când animalul acela fioros, cu blana erectă și colții ascuțiți, s-a repezit din senin spre câinele meu,
care își făcea liniștit plimbarea matinală. Silențioasă și determinată, fiara a căscat botul, încercând să îl înhațe pe bietul Bruno, care nu mai știa încotro să fugă. Momentul a fost surprins de camerele de luat vederi din zonă, așa că dovezi avem cu duiumul. Dar cui să ne adresăm pentru o reclamație? Avem nevoie de sfaturile voastre, dragi prieteni. Cum să ne apărăm și cum să ripostăm când întâlnim asemenea bestii fioroase?