Cum miroase toamna? Miroase a gutuie dată în pârg, a floare îmbătrânită pe neștiute, a plăcintă cu mere prea repede mâncată, a cafea băută pe întuneric, a stele încremenite în tăceri brumate, a glezne fine învelite în șosete flaușate, a plete ciufulite de vânt, a pământ decorat cu lucioase castane, a ceață ascunzând pași grăbiți, a mozaic de culori care taie respirația, a crenguțe dezbrăcate ce par să își cheme înapoi copiii pierduți pe asfalt, a umbre care se lungesc în călduțul soarelui, a iarbă care își culcă pe pământ creștetul, a păsări plecate în căutarea soarelui, a povești foșnite de bagheta unei zâne, a nori dantelați dansând haotic, a ploi grele acoperind zări cenușii, a frunze ciobite care vibrează în dureri mute, a boabe de strugure strivite între dinți, a băncuțe abandonate în pustiul parcurilor, a păduri împodobite în giulgiu galben-arămiu, a nostalgii îndulcite de plăcinta cu dovleac, a tufănele înălțând petale spre infinitul frumosului.
Cum miroase toamna? Toamna miroase a toamnă. A unicitate. A minuni întâmplate aievea.
