Cum mă văd alții și cum sunt, de fapt

Cum mă văd alții

Săptămâna aceasta (la ei începe de duminică săptămâna) am avut patru nopți lungi, de câte 12 ore, în care toți nervii și toți mușchii mi-au fost puși la încercare. Există o regulă pe care o înțeleg și o apreciez, dar care mă aduce la disperare: în afara sălilor de producție ale brutăriei unde lucrez nimeni nu umblă în uniforma de lucru. Fie că vrei să mergi la wc, la cantină sau afară, să fumezi, întâi trebuie să treci pe la vestiar, să îți dai boneta, uniforma și bocancii jos, ca să nu le contaminezi cu diverse.

Am patru pauze de-a lungul programului, deci socotiți de câte ori mă îmbrac și mă dezbrac în fiecare noapte. Dacă nu vă descurcați cu matematica, vă ajut eu: destul cât să obosesc făcând gimnastică în vestiar și cât să mă enervez maxim că această activitate îmi fură din timpul liber de care aș putea beneficia.

În brutărie există posturi de muncă mai bune și mai puțin bune. Depinde ce îți dorești. Eu le aleg întotdeauna pe cele mai grele, ca să treacă repede timpul, să nu mă plictisesc și nici să nu mă simt vinovată că le iau banii degeaba, după cum spune un român cu care suntem prieteni.

Acum adunați la aceste informații și faptul că nu sunt obișnuită să pierd nopțile, că nu mai am 20 de ani, că dorm mult prea puțin (cam 4-5 ore pe zi), că fac navetă destul de grea și veți înțelege cât sunt de obosită în permanență. Am și o durere de spate care nu vrea să treacă. Vă povestesc mai multe despre ea într-un articol separat, căci merită să îi fie detaliată istoria. 😀

Ei bine, din cauza oboselii mi se întâmplă uneori să nu am chef de vorbă. În plus, engleza mea nu e chiar atât de bună și, mai ales spre dimineață, când abia mai știu cum mă cheamă, rareori scot două vorbe din gură. Prefer să nu fiu văzută de șefi că vorbesc în loc să dau din mâini. Totuși, s-a întâmplat ca într-o noapte să lucrez alături de vreo patru români.

În teorie, la locul meu de muncă este interzis să comunici în altă limbă în afară de engleză. Practic, pe timpul nopții poți auzi discuții în toate limbile pământului. Am râs și am glumit cu băieții, căci în limba mea îmi este ușor să vorbesc chiar și când sunt pe jumătate leșinată de oboseală.

Cum sunt eu, de fapt

O fată din India, cu care mai lucrasem înainte, mă tot privea și zâmbea. La un moment dat, ne-a întrerupt discuția și le-a spus băieților:

-Eu am crezut că fata asta e foarte tăcută de fel, însă văd că în limba ei vorbește fără oprire.

Să nu vă lăsați înșelați de aparențe. După cum puteți observa, uneori există mari diferențe între felul în care mă văd alții și felul în care sunt, de fapt. :)))