Skip to main content

Cum de sunt atât de pricepută?

M-am îndrăgostit de ele de cum le-am văzut. Frumos colorate, confortabile, cu roți moi. Cele mai potrivite role pentru mine, mi-am spus în gând și am cerut voie să le încalț. Nu mi-a păsat că ultima dată când patinasem se întâmplase în urmă cu 28 de ani. Mi-am făcut curaj (a se citi am băut un pahar cu vin) și m-am ridicat de pe canapea. Rolele s-au întins la drum, ascultătoare. Cinci perechi de ochi s-au lipit de mine, așteptând momentul în care femeia de 46 de ani s-ar fi lungit pe parchet, doborâtă de rolele năzdrăvane.

Le-am făcut în ciudă și am “gonit” prin apartament, de la intrare și până în fundul dormitorului. M-am întors, iar și iar, la fel de sigură pe picioare. Cum am putut sta atâta amar de vreme fără să mă bucur de această senzație de libertate? Ah, stai, că nu o cunoșteam, de fapt. Mie părinții mi-au cumpărat patine cu rotile dispuse două câte două, nicidecum role cu gheată încorporată și roți de silicon perfect aliniate. Și atunci, de undeștiu să merg pe ele? Cum de sunt atât de pricepută? Nu îmi pot răspunde. Nu în seara în care m-am încălzit cu paharul de vin.

Răspunsul vine abia a doua zi, ca o aripă timidă a unei amintiri: în adolescență mergeam uneori la patinoar. Patinele nu aveau roți, ci o lamă care tăia gheața, însă mișcările erau aceleași. Tot a doua zi aflu că sotul meu, încântat de încântarea mea 😀 , caută disperat să-mi facă rost de niște role bune. Mă întreb ce va spune Bruno văzând că pot “alerga” mai tare decât el… 😀

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.