Cum au apărut castelele în Scoția

Pentru cei care nu știu, trebuie să menționez încă de la începutul articolului că Scoția este o țară plină de castele. Cum au apărut castelele în Scoția? Oriunde mergi, în orașe ori pe dealuri uitate de lume, poți găsi un castel care se înalță semeț în bătaia vântului.

Pentru că da, vreau să vă spun ceva foarte important. În Scoția vântul este o prezență aproape zilnică. Și când spun vânt, să știți că nu mă refer la zefirul cântat de poeți. Nici la adierile ușoare pe care le căutăm în miezul verii. Aici ploaie e ploaie, iar vântul e VÂNT. Puternic, rece, iute, fioros.

Am descoperit adevărul

Acestea fiind spuse, haideți să trecem la subiectul acestui articol. V-ați întrebat vreodată cum au apărut castelele în Scoția? După îndelungate studii, după multe măsurători și cercetări, am reușit să aflu. Am descoperit adevărul tăinuit atâta amar de vreme. Mă știți, sunt fată bună, așa că îmi împart cunoștințele cu voi, cei care mă citiți.

Legenda spune că scoțienilor nu le place mizeria adunată în curte. Nu contează cât de lung am kilt-ul, nu contează câte flori am la fereastră. Curtea trebuie să fie curte. Dintotdeauna a fost o competiție dură între clanurile scoțiene în această privință. Alte popoare aruncau sulița sau buzduganul peste gardul vecinului. Doar scoțianul își arunca privirea, să vadă ce aranjamente a mai făcut his neighbor.

Singura lor bucurie era grădinăritul

În vremuri de pandemie, singura lor bucurie era grădinăritul. Distanțarea socială și lipsa altor activități sociale îi obliga să rămână acasă. Toate zilele însorite în care vântul părea a fi mai blând erau destinate îngrijirii curții. Ici un tufiș tuns cu model, colo plantate niște floricele, dincolo tuns gazonul. Niciodată nu se plictisea scoțianul în lockdown.

Dar, atenție! Vremea în Scoția e schimbătoare, iar vântul parșiv. Nu poți da foc uscăturilor adunate în curte decât dacă ți-ai amenajat un loc bun. I-ai dat o formă geometrică perfectă și l-ai înconjurat cu un rând de pietre. Ok. Orice scoțian știa că așa se face. Dacă lockdown-ul se prelungea încă un an sau dacă vara era lungă și secetoasă, durând chiar și două săptămâni, curtea se bucura din nou de tratament de lux. La fel și locul unde se făcea focul, mai ales dacă vantul era în toane proaste.

Devenea un adevărat castel de piatră

Scoțianul nostru era om harnic și priceput. Mai ridica un rând de pietre, să se asigure că vântul nu trimite focul în curtea vecinului. Ăsta era clar motiv de război. Anul acesta un rând de pietre, anul viitor încă un rând, și încă un rând. Până când locul de ars gunoaiele curții se înălța falnic spre zare, mai înalt decât casa. Devenea un adevărat castel de piatră de care să se minuneze turiști din întreaga lume peste veacuri. Iată cum au apărut castelele în Scoția!

Acesta este, desigur, un pamflet. Vă rog să îl tratați ca atare.

Castelele, fortărețele și palatele scoțienilor sunt adevărate opere de artă pe care toți trebuie să le vedeți.