Skip to main content

Crevetii de altadata

Crevetii de altadata

I-am vazut de la intrarea in magazin. M-am repezit ca uliul si am inhatat o punga, de parca era ultima. Abia asteptam sa ies, sa pot manca. Imi fusese dor de “creveti”. In masina, de cum am deschis punga, am fost de neoprit: vai, cat sunt de buni! vai, ce pofta mi-a fost! vai, ce combinatie delicata de sarat si dulce! vai, dar nu vrei sa gusti? vai, sunt atat de buni si delicati!
Vazand ca nu scapa de mine si probabil curios, Mihai a intins mana si a luat un “crevete”. Aproape ca l-a scuipat.
-Ce porcarie! Parca ar fi coaja de mamaliga.
Am strambat coltul gurii ca un copil care e gata sa planga si am zis, pe un ton miorlait:
-Mie imi plac.
-Pai da, fiindca tie iti place mamaliga.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.