Aleg să îmi fac propria coaliție, coaliția pentru familia mea, care e mai importantă decât orice altceva. Cu fiecare nouă zi petrecută în acest soi de spital de nebuni uriaș simt mai tare că mă sufoc, că locul meu nu mai este aici. Poate că sunt influențată și de faptul că băiatul meu deja s-a decis să își ia zborul, să-și facă un rost într-o altă țară, unde lumea nu se poartă de parcă ar vrea să se urce iar în bananier. Muncesc până la epuizare pentru a-l ajuta să plece în bune condiții, să se poată acomoda ușor și să nu dea de greu din prima clipă. I-am dat multe sfaturi de-a lungul vieții. În ultima săptămână aproape că l-am intoxicat cu sfaturi. Astăzi îi mai dau unul, singurul cu adevărat important: zboară, puiule, zboară cât mai departe, cât mai sus!
Coaliția noastră este formată din trei persoane, cele mai importante trei persoane: noi, familia noastră. Ne coalizăm pentru a putea lupta cu viața, cu piedicile care ne ies în cale, cu apele care vor să ducă totul la vale, cu munții pe care vrem să îi cucerim, cu vulcanii care încearcă să își arunce lava asupra noastră și cu toate cutremurele care ne zgâlțâie din senin. Coaliția pentru familia noastră luptă ca să ne fie mai bine. Începem prin a ne gândi în mod serios dacă nu cumva a sosit momentul să ascundem în bagaje cățel și purcel și să fugim în lume, oriunde vom vedea cu ochii și oriunde ne voi purta picioarele.
Par liniștită, nu-i așa? Haideți să intrăm puțin în detalii. Aseară a întârziat băiatul vreo zece minute. După primele cinci, avea deja trei mesaje de la mine, cu întrebarea: unde ești? Dimineață, soțul l-a întrebat: câte zile crezi că rezistă mă-ta înainte de a spune că vrea să fie lângă tine? Răspunsul lui ne-a făcut să râdem: Sincer? Cred că maxim două ore!
asa zice si mihai al meu de mine: daca vor pleca baietii de langa tine te duci la ei cu primul avion :).
desi nu cred ca pe alte meleaguri alearga cainii cu covrigi in coada parca dor de duca am si eu.
macar ionuț să fie bine si apoi mai vedeti voi.