Skip to main content

Cerșetorii mei preferați

Toți cei care mă cunosc cu adevărat știu că nu dau bani cerșetorilor decât în situații excepționale. Viața mi-a dovedit, încă o dată, că uneori nici noi nu ne cunoaștem pe cât de bine ne imaginăm. Am avut o vacanță de cinci stele în Spania și, în fiecare dintre cele 12 zile petrecute acolo, am împărțit cu dărnicie bani. În ultimele zile ajunsesem să umplu buzunarele de mărunțiș, ca să fiu sigură că am ce oferi cerșetorilor dacă îmi ies în cale.

Știți de ce? Pentru că în Spania, cu unele mici excepții, despre care voi povesti imediat, cei care cerșesc au o decență impresionantă. Nu ți se bagă în suflet, nu se țin ca râia după tine, nu te înjură dacă totuși alegi să nu le dai. Mai mult, au dezvoltat metode prin care te fac să îi cauți tu ca să le oferi câte ceva. Centrul vechi din Malaga, de exemplu, este plin de oameni care cerșesc. Oameni de toate vârstele și de toate culorile.

Toți sunt curați, politicoși, la locul lor. Stau la câte un colț de stradă și își văd de treabă. Uneori ridică ochii spre trecători, însă nu îi privesc mai mult de o secundă. Metoda principală de cerșit este “cu câinele”. Poți vedea acest spectacol pe fiecare străduță. O pătură întinsă pe asfalt. Un om care mănâncă/doarme/fumează/cântă și un câine tolănit alături. Lângă pătură, bolul cu boabele câinelui și un altul cu apă proaspătă. Câinii sunt curați, sănătoși, voioși. În fața păturii paharul cu bănuți.

E greu să reziști. Dacă nu îți este milă de om, te gândești că măcar câinele va profita de o parte din bănuții pe care îi arunci în pahar și va trăi o viață bună, așa că dăruiești. Noi, cel puțin, am dat absolut tuturor celor care aveau câini. Ne-am oprit mereu să ne jucăm cu animalele (toți câini erau foarte blânzi și jucăuși). Am pus mărunțiș deoparte, să le dăm și a doua zi. Am admirat inventivitatea omului care știe unde să te atingă pentru a te face să scoti bani din buzunar.

Nu același lucru pot spune despre cerșetorii români din Malaga. Femei, în cea mai mare parte. Mormăiau ceva într-un amestec de cuvinte care nu erau nici spaniole, nici țigănești, nici de alt fel. Se țineau după trecători cu mâna întinsă și bombăneau de câte ori erau ignorate. Mihai le șicana mereu, spunându-le în română că nu le dă nimic. Când auzeau că suntem români, săreau ca arse:

-Dă-mi, mânca-ți-aș, un bănuț. Hai, măcar o țigare, că tu ești de-al meu!

Dar cerșetorii mei preferați din Malaga au fost cei care m-au făcut să râd. Și apoi să cad pe gânduri.

Mi-a atras atenția un bărbat care avea barba tăiată cu toporul parcă. Văzând că îl privesc, a ridicat un carton pe care scria “por favor quiero, un Ferrari”. Am zâmbit și am dat din cap a negație. Omul a zâmbit, la rândul lui, și a întors cartonul. “O un Lamboghini”. Acela a fost momentul în care am pufnit în râs și i-am dat un bănuț. Era român. Ne-am întins la vorbă. Am vrut să îi dăm să mănânce, dar ne-a refuzat. Ne-a spus povești și ne-a făcut să ne gândim cât de ciudată e viața și cum se poate schimba ea într-o clipă.

Am lăsat pentru la final ce a fost mai bun. Un tânăr. Polonez. M-a rugat să nu îi postez chipul pe internet. În prima zi m-am oprit lângă el atrasă de mesajele de pe cartonașe. Uite unul care e sincer, i-am spus lui Mihai. Am râs și i-am dat toți mărunții din buzunar. În zilele următoare am început să mă întreb dacă nu cumva totul era doar teatru menit să atragă oameni cu simțul umorului. Băiatul părea foarte inteligent. Era mereu lucid și avea un bun-simț ieșit din comun.

Lui i-am dat cei mai mulți bani. Zilnic. Și zilnic mi-am spus că e probabil doar un student care vrea să faca bani ușor într-un oraș unde nu îl cunoaște nimeni. Și asta din cauză că, la el, totul părea studiat și bine pregătit – murdăria de pe picioare, pantalonii rupți pe ici, pe colo, felul în care rămânea concentrat pe carte până când cădea un ban în pahar. Mi-a fost simpatic și am stat mult de vorbă cu el, fără ca totuși să îl descos în legătură cu motivele care îl indemnau să stea la colț de stradă. Pur și simplu l-am acceptat așa cum era și l-am numit “cerșetorul meu preferat”.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.