Eram adolescenta si visam mult cu ochii deschisi. Imi placeau povestile romantice despre fete din alte epoci. Imi imaginam ca as fi putut trai in acele vremuri, sa port rochii cu crinoline si unele dintre cele mai frumoase palarii de dama din cate s-au creat vreodata. Dar nu aveam curajul de a-mi cumpara o palarie cu care sa ies pe strada. Imi era jena, habar nu am de ce. Simteam ca femeile care poarta palarii sunt intotdeauna elegante si admirate, ins nu ma puteam convinge sa fac acelasi lucru.
Anii au trecut repede, parca prea repede. Ocupata sa imi cresc copilul, o vreme am uitat ca imi placeau rochiile elegante si palariile de dama deosebite. M-am imbracat in blugi si-am incaltat tenisi. Erau comozi, puteam alerga dupa micutul care descoperea lumea cu ochi rotunjiti a mirare. Nu stiu cand au trecut anii. Copilul a crescut, iar eu am ramas cu prea multa libertate. Mi-am luat caine.
Mi-am luat rochii si-am cautat multe culori si modele de palarii de dama. Am umplut casa de cutii in care stateau ascunse palarii de dama deosebite. Le-am purtat cu mandrie si cu mare placere. Tin minte ca am plecat intr-o zi cu sora mea la Busteni, intr-o mini-vacanta de cateva ore. Amandoua imbracate elegant, cu palarii in cap. Am facut sute de poze si ne-am jucat ca atunci cand eram copii.
In timp ce ne plimbam prin micul orasel, ne imaginam ca suntem doua doamne de vaza de la curtea unui rege. Incercam sa vorbim afectat si sa invartim din cand in cand niste evantaie imaginare. Am ras mult si ne-am felicitat pentru ideea de a ne intoarce, pentru cateva momente, in copilarie. Desi aveam acasa cateva palarii, desi tocmai primisem cadou de la niste prieteni o palarie de dama de la Palaria Dadarlat, am mai cumparat una si din Busteni.
Intoarsa acasa, am aruncat palaria pe un fotoliu, asa cum vazusem ca fac doamnele prin filme. Am petrecut o jumatate de ora cu sotul in bucatarie, mancand si povestind micile aventuri prin care trecusem in timpul excursiei. Cand m-am intors in dormitor, am avut un soc. Puiul de caine pe care il aveam de cateva luni, astazi faimosul si dulcele Bruno, pe care il stiti cu totii, imi distrusese palaria abia cumparata. Intai i-a smuls borul, apoi a ros interiorul si a incheiat lucrarea facand faramite funda care impodobea palaria.
De atunci am invatat sa nu imi mai las lucrurile la indemana cainelui, chiar daca intre timp s-a maturizat si rareori mai distruge ceva. Si tot de atunci palariile mele stau undeva sus, acolo unde nici Bruno, nici Onix (pentru cei care nu stiu, intre timp m-am mai imbogatit cu o catelusa) nu au acces.
Dar sa va spun cateva cuvinte despre unele dintre cele mai frumoase si elegante palarii care se fabrica in Romania: Palariile Dadarlat. De peste o suta de ani aceste palarii infrumuseteaza femeile rafinate din tara noastra. In anul 1896 a fost deschisa prima fabrica de palarii la Salistea Sibiului. Fondatorul, Ion Dadarlat, isi vindea creatiile prin targurile din vecinatate, caci erau vremuri grele, dupa cum ne spune istoria. Mai tarziu, atelierul familiei s-a extins si s-a modernizat, insa traditia a ramas.
Astazi toata lumea stie ce inseamna Palaria Dadarlat si nu e om sa nu aprecieze produsele care se fabrica aici. Dupa cum puteti observa si din fotografii, palariile sunt cu adevarat deosebite, lucrate cu grija, cu pricepere si cu gandul la omul care le va purta. Mai multe fotografii si detalii gasiti chiar pe pagina https://palariadadarlat.ro/. Pentru ca multi dintre prietenii mei spun pe facebook ca trebuie sa sustinem afacerile romanesti, iata una care chiar merita sa fie promovata.