Diverse studii efectuate de-a lungul timpului au avut ca tema rolul mamei in viata copilului si in dezvoltarea acestuia. De aceasta depinde dezvoltarea micutilor si integrarea lor sociala. Mama devine cea careia copilul ii spune tot ce simte si se destainuie, cel putin in perioada copilariei.
Daca atunci cand este mic copilul nu este hranit si ingrijit corespunzator, acesta risca sa nu se dezvolte cum trebuie, atat din punct de vedere fizic, cat si mental. Un lucru este sigur si anume ca relatiile mama – copil sunt esentiale in procesul de crestere, dupa cum sustin si psihologii specialisti ai centrului PsihArt despre care poti afla mai multe pe site-ul PsihArt.ro.
Cat de importanta este prezenta mamei in viata copilului?
Prima forma de afectivitate pe care o experimenteaza nou-nascutii este dragostea materna. Aceasta este singura perceputa de acestia la nastere si de ea va depinde modul in care copii vor fi influentati. Dupa primii ani, cand cei mici incep sa inteleaga lucrurile din jur si mai important devine rolul mamei, pentru ca ea trebuie sa fie cea care il educa si il modeleaza.
Potrivit expertilor din spatele site-ului www.PsihArt.ro, pentru fiecare copil, mama este un termen de referinta in privinta primelor raporturi pe care acesta le are cu lumea si cu viata in general. Ea il va initia pe cel mic in viata, atat pe plan afectiv si emotional, cat si cultural, respectiv intelectual.
In situatiile in care mama, dar mai bine zis parintii in general, nu isi indeplinesc rolul pe care il au in formarea copiilor, sansele ca acesta sa aiba parte de o dezvoltare corespunzatoare sunt destul de scazute. Acestia trebuie sa fie initiati in perspectiva integrarii sociale, incepand din momentul in care sunt inscrisi la gradinita, la scoala si pana ajung adulti chiar. Atunci cand incep studiile, acestia sunt educati intr-o foarte mare masura si de scoala, al carei rol este de a corecta greselile care au devenit o obisnuinta si de a-i forma pentru a ajunge adulti responsabili.
Copilul trebuie sa detina un sentiment permanent de siguranta si de sustinere. Sunt destul de frecvente situatiile in care parintii apeleaza la serviciile psihologului pentru ca nu reusesc sa converseze cu cei mici din cauza ca acestia nu se pot deschide, nu pot spune ce simt si ce gandesc.
Personalitatea copilului este influentata totusi intr-o mare masura de parinti, in special de mama cu care isi petrece cea mai mare parte a primilor ani din viata. Din nefericire, exista cazuri destul de frecvente in care mama nu are un spirit de cooperare autentic, lucru ce face dificila dezvoltarea sentimentului de comuniune. La fel de problematice sunt si situatiile in care mama nu opereaza decat cu propriul copil pentru ca asta ii influenteaza socializarea, lucru ce va compromite evolutia anterioara a acestuia.
Atat comportamentul matern, cat si cel patern, sunt conditionate de catre aptitudinile parintilor de a creste copiii. Atunci cand acestea exista, si dezvoltarea celor mici este potrivita, cand insa lipseste acest lucru poate influenta si profilul psiho-comportamental al copilului.